Educația la mila lui Pricopie

Ministrul Pricopie a intrat într-o mare încurcătură, a băgat Educația în cel mai negru scenariu posibil, a decis că anul acesta nu este nevoie de diplomele de BAC, că absolvenții pot folosi niște adeverințe, chiar și pentru aplicațiile la universități străine. Pe twitter mi-am exprimat rezerva că universitățile din străinătate, cu adevărat independente, nu autonome, cum sunt la noi, vor accepta ușor niște surogate de documente de studii, emise de ”doamna secretară” de la noi. Adevărul relatează despe o primă respingere a adeverințelor în Germania. Aici

Prostia decidentului Pricopie consiliat de cine știe ce clienți PSDisti pe post de experți constă în următoarele:

- că o decizie de la Ministerul Educației  din România, dată pe ultima sută de metri a a procesului de  depunere a dosarelor la universitățile din străinătate ar putea fi acceptată așa ușor de niște jurii academice care nu dau doi bani pe o autoritate națională plină de incompetenți, plagiatori, penali și activiști de partid.

- adeverințele sunt un pretext minunat pentru ca universitățile din strănătate să depuncteze pe candidații români în detrimentul propriilor studenți.

- minsitrul se pare că nu știe că universitățile din străinătate chiar sunt independente și impun reguli și criterii foarte stricte care trebuiesc respectate. La câtă concurență există, ruși, chinezi, arabi, africani  și alții, universitățile au de unde să aleagă. În Anglia, pe fondul campaniei anti-românești, trebuie să ai o doză mare de prostie sau de rea intenție să trimiți absolvenți români cu un așa handicap la dosar.

În concluzie:

- o generație de absolvenți de top este în pericol să rateze admiterea la univesitatea pentru care au făcut foarte mari sacrificii.

- sper ca minstrul Pricopie să plătescă cu funcția o asemenea decizie nepopulară.

- sper ca absolvenții de liceu care vor pierde bursele obținute să se constituie parte civilă pentru a cere daune ministerului educației și guvernului.

Interne și externe

Ieri, pentru prima dată, Victor Ponta a confirmat candidatura la prezidențiale. Aceasta fiind lămurită, mingea aterizează în ograda PSD unde mai multe lucruri ar trebui lămurite: provizoratul de la conducerea PSD, desemnarea unui premier din PSD în contextul în care nu va exista o conducere aleasă a partidului, tranșarea transferului de putere dintre Ponta și viitorul lider provizoriu al partidului,  evitarea tensiunilor în alianța de guvernare.

Externe, premierul ucrainiean Arseni Iațeniuk a demisionat pe fondul ruperii coaliției de guvernare. Pe termen scurt, până la termenul alegerilor generale planificate  la sfârșitul anului, instabilitatea va crește, se va reduce capacitatea de a respecta un plan de redresare economică și de asociere la UE și în general situația se va înrăutății. Soluția unui guvern tehnocratic sub un control mai strict din partea președintelui nu va reprezenta o soluție. Singura speranță va rămâne voința politică a unor țări SUA și din UE pentru a asista guvernarea din țara vecină. Acum ar fi nevoie de ajutor și nu după alegeri,

Inamicul public nr.1

Cred că cineva din Tribunalul București chiar se amuză, ba îl dă în urmărire pe Nicușor Constantinescu, ba îl scoate de sub urmărire internațională.

Tribunalul Bucuresti dispune, din nou, arestarea lui Nicusor Constantinescu via Hotnews.

Deci dacă nu avea curaj cel care a filmat în America, tribunalul era bine mersi, Poliția se ocupa de găinari, serviciile secrete urmăreau teroriști și toată lumea fericită.

La legge è legge (1958)

Cât ne costă divorțul de Rusia ?

Am citit care sunt cele mai importante obiective ale României pentru summitul NATO din toamnă, pe larg sunt aici:

Cele 8 obiective ale Romaniei la summit-ul crucial al NATO din septembrie via Hotnews. În general sunt linii de continuitate susținute de ani de zile de România.

Aș face două observații.

Unul dintre obiective, echilibrarea forțelor NATO pe flancul nordic și cel estic,  este legat de solidaritatea transatlantică dar mai important de situația geostrategică. Doctrina militară rusă are planuri de atac și ripostă în special dezvoltate pentru acest flanc. Flancul nordic va rămâne prioritar oricâte argumente vor fi aduse de țările din sud.

Un alt obiectiv, cel legat de redefinirea relațiilor NATO- Rusia, este  mai complicat. Așa cum a fost el formulat de președintele Traian Băsescu, de alți lideri de stat și chiar de oficiali NATO, nu cred că va contribui real la nevoile de securitate ale Alianței. Ca să reformulezi, prin consens, această relație cu Rusia, trebuie să refomulezi Alianța. Că se votează rapid, politicianist eliminarea parteneriatului cu Rusia, denunțarea tratatului, asta nu va face Alianța mai puternică.

Logica ar trebui să fie una simplă. Rusia s-a transformat din sursă de riscuri în sursă de amenințări. Partener al Alianței nu mai poate fi. Partea delicată acum vine.

1. Scenariul Războiul Rece 2

Dacă vrem să plasăm Rusia direct  în tabăra inamicilor atunci Alianța ar trebui să parcurgă un proces politic lung, dificil și cu multe obstacole pentru a obține un consens din partea unor aliați pro-Rusia. Totul cu riscurile politice de rigoare, controverse în Alianță, pierderea solidarității, sacrificii, un lung proces de adaptare.

2. Scenariul Divorțul de catifea

Dacă ne despărțim de Rusia, formal, doar prin denunțarea acordului, mai facem niște mișcări simbolice de trupe prin 1-2 comandamente regionale, dar fără asumare unei noi orientări strategice a NATO care să revină la apărarea teritorială a Europei și a zonei transatlantice, atunci ne asumăm alte riscuri . Ne vom complace într-o apărare ne-credibilă, alți parteneri vor simți punctele slabe ale Alianței, scade solidaritatea.

În concluzie: nu ne putem despărți oricum de Rusia. Când ne vom despărți, NATO ar trebui să fie mai  unit, mai pregătit și mai dinamic.

Acum niște chestiuni analitice.

Summitul din toamnă este semi-ratat, avem un nou Secretar General, ne retragem din Afganistan, probleme în Ucraina, Orientul Mijlociu. În plus nu avem un lidership american vizionar, nu avem un binom franco-german orientat spre apărare și nici nu se preconizează un an economic extraordinar. În aceste condiții Alianța nu poate genera acum o strategie pe termen lung. Bonus, Federația Rusă va pregăti special pentru summit tot felul de ”surprize” pe teren, în Ucraina și poate și prin alte zone.

Scenariul 1 presupune ca până să ne despărțim ”cu acte” de Rusia ar trebui să avem un proiect de nou Concept strategic, actualul nu mai reflectă o viziune pe care am putea lucra în următorii 7-10 ani. Dacă Rusia va deveni inamic atunci Ucraina, Moldova și Georgia nu vor putea avea statutul Elveției, Austriei și Suediei din perioada Războiului Rece. Îndiferent cât de puternică va fi apărarea României, Poloniei, etc. NATO va trebui să își asigure prezența militară în Ucraina, Moldova și Georgia. Noul Concept strategic NATO poate fi făcut ori în 2015 ori în 2017-2018. În 2016 este exclus pe motiv de alegeri prezidențiale în SUA. La anul, în 2015, este greu de spus că ar fi probabil dar este posibil. În 2018 pare fezabil să avem altă viziune NATO.

Scenariul 2 presupune ca să denunțăm unilateral acordul cu Rusia, să închidem toată cooperarea militară NATO-Rusia, fiecare aliat să își reducă drastic toate programele  bilaterale de cooperare militară cu Rusia. Rusia nu va fi declarată inamic sau țară ostilă dar va fi încadrată la capitolul ”țară neutră nesigură”. Sub acest statut probabil mai mulți aliați vor continua să coopereze economic și militar cu Rusia iar Alianța își va reduce treptat relevanța în probleme de securitate europeană. Nu poate fi exclusă o competiție de anvergură mică spre medie între NATO și structurile militare ale UE. În acest context Ucraina, Moldova și Georgia pot deveni foarte instabile și vor intra într-un proces de balcanizare și fragmentare. Rusia va încerca prin orice mijloace să impună misiuni de menținere a păcii pe modelul Transnistriei.

În loc de încheiere. Un divorț rapid și tranșant de Rusia implică mai mult efort în reformarea radicală a NATO. Un divorț lung, neoficial și cu program de operetă politică de Rusia  implică mai multă instabilitate în zona euro-atlantică.  Cu multă muncă, multă voință politică și mult dialog  NATO  ar putea avea soluții pentru ambele scenarii.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 3,023 other followers