Primarul, IGSU și iarna, trei concepte perfect paralele

Pentru că tot am zis că voi scrie și despre sistemul de avertizare Cod glaben, etc. am început să citesc despre atribuțiile primarului din Legea nr.215 din 23 aprilie 2001 - Legea administraţiei publice locale, textul actului publicat în M.Of. nr. 204/23 apr. 2001, de aici. 

Legat  de situația recentă, problemele noastre cu zăpada și viscolul, am încercat să găsesc în lege acea prevedere care ar putea să ne explice atitudinea primarilor. Mă rog, nu aș dori să generalizez, dar inactivismul multor primari față de o serie de avertizări ar putea avea o explicație în lege, dar nu singura explicație.

În legea mai sus menționată găsim următorul articol care prevede atribuții directe pentru primar în următoarele situații:

Art. 68,   h) ia măsuri pentru prevenirea şi limitarea urmărilor calamităţilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, împreună cu organele specializate ale statului. În acest scop poate mobiliza populaţia, agenţii economici şi instituţiile publice din comună sau din oraş, acestea fiind obligate să execute măsurile stabilite în planurile de protecţie şi intervenţie elaborate pe tipuri de dezastre;

Sigur că, în lege, primarul mai supraveghează și buna desfășurare a unor servicii urbane, dar textul nu se referă la obligația primarului de a interveni primul la el în comună când este vorba de case îngropate în zăpadă.

Revenind la articolul de lege citat se poate observa că obligația mobilizării localnicilor de către primar intră legal în acțiune doar în situație de dezastre, situație care se poate decreta doar la nivel județean. Primarul poate doar să se bazeze pe un grup de voluntari, o înțelegere cu un actor economic din regiune sau cine știe cine care poate și vrea să intervină. Dar repet, cât timp un viscol nu este definit ca dezastru în legislație  este greu să tragi la răspundere un primar, rămâne doar conștiința lui în fața unor drame. De ce spun asta? Pentru că, indiferent de cât de bun este contractul de deszăpezire (asta în cazul fericit că ar exista comune care să aibă asemenea contracte, altele decât cele destinate drumurilor județene care trec prin comune) el nu prevede și deszăpezirea curților și salvarea oamenilor.

Ce ne lipsește aici ? O prevedere prin care primarul să organizeze un grup de voluntari care să intervină primii. De ce ? Inspectoratele județene pentru situații de urgență sunt slab dotate, se bazează pe mijloace reduse ca număr, nu dispun de adăposturi locale și sunt obligate să revină la baza județeană pentru a continua asistența.

Echipele de la inspectoratele județene sunt subdimensionate, se bazează pe contribuția jandarmilor și a militarilor, nu pot fi dislocate mai mult de 24 de ore într-o zonă, nu se auto-susțin, nu pot planifica de fapt nimic pe termen mai lung. Și bineînțeles că nu au antrenament să lucreze iarna împreună cu reprezentanții locali.

Deci nu cred că vom vedea prea curând în România salvatori IJGSU care să sară din elicopter sau avion pentru că nămeții le-ar bloca camioanele sa ajungă în sate.

Și organizarea Inspectoratelor Județene pentru Situații de Urgență este una birocratică, statică, nu este adaptată la ideea de a avea mai mult personal operațional, de teren, de intervenție,în schimb nu lipsesc structurile birocratice și multe paralelisme.

Am fost curios să văd o structură județeană IJGSU așa că am luat cazul Vrancea. Puteți vedea mai jos câte structuri sunt cu lopata și câte structuri cu mapa. Nu am situații numerice dar dacă voi găsi cu siguranță sunt destui din aceste structuri care au văzut de la televizor  intervențiile din județul lor.

ORGANIGRAMA INSPECTORATULUI PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
„Anghel Saligny” AL JUDEŢULUI VRANCEA
Categoria a II-a

Organigrama__VRANCEA.pdf