Se caută o voce pentru Președinte
23 februarie 2012 4 comentarii
Fac o mică digresiune, probabil nu foarte relevantă, privind importanța controlului propriei voci în discursul politic. M-am tot gândit la episodul cu istericalele lui Crin Antonescu și am găsit destule clipuri ca să pot face o comparație.
Cred că reacția obișnuită față de un discurs public, așa cum a fost și cel la lui Antonescu, este, în primul rând, o reacție emoțională. Iar la capitolul emoții știm un lucru. Dacă vrei să transmiți panică, sentimentul urgenței, insecuritate, o voce înaltă este mai bună decât una joasă. Dacă vrei să îți transmiți mesajele și să ai receptivitate, ar fi bine să o faci pe o voce mai joasă, așa transmiți și încredere în propria persoană.
Margaret Thatcher voice before/after
Si explicația de pe youtube
Under the guidance of a tutor from the National Theatre, she [Margaret Thatcher] underwent a training programme which included special humming exercises aimed at lowering the pitch level at which she formwely spoke. From tape recordings of speeches made before and after receiving tuition a marked difference can be very hear. When there are played through an electronic pitch analyser, it emerges that she achieved a reduction in pitch of 46 Hz, a figure which is almost half the average difference in pitch between male and female voices. (Atkinson, 1984, p.113)
Crin Antonescu în 2000. Am ales clipul pentru contrastul dintre vocea joasă a lui Horia Buzatu și vocea mai înaltă a lui Crin Antonescu.
Crin Antonescu în 2009 imediat după investirea la șefia PNL in 2009 și culmea ! vocea sa chiar coboară, deci se poate!
Însă ultimul episod, cel din 2012, este fără dubiu un semn de probleme în concentrare, control, focalizare.
Crin Antonescu sesiune extraordinara ian 2012
Pentru comparație am ales vocea lui Mihai Răzvan Ungureanu pentru a demonstra că SE POATE !
Mihai Răzvan Ungureanu în 1996
Mihai Razvan Ungureanu în 2009
Mihai Răvan Ungureanu în 2012
Bonus: un exemplu de adecvare a mesajului la audiență, adică tricou cu cravată și cântecul cu tunsoarea afro, dar vocea , vocea.. 
Evident că nici la voce și nici la ținută David McIntosh, solistul, nu seamănă cu domnul Bănicioiu, Negoiță și compania. Sigur însă aș merge cu britanicul în campanie electorală.
O abordare interesanta a luptei pentru putere, pentru ca de fapt despre asta este vorba! Si mai ales, rar discutata pe la noi . Am vazut de curand in Iron Lady, deja celebra incercare de schimbare a tonalitatii viitoarei Doamne de Fier. Vad ca ai pus aici chiar originalul. Stiu despre trainingurile facute pentru diferite functii, de prim-ministru in Anglia, de presedinte in SUA, asta pentru a le aminti doar pe cele mai semnificative. La noi, psd-ul a incercat asta, dar era prea devreme pentru asemenea fineturi si, desi atunci galeria lor de politicieni o batea la consistenta pe cea actuala, era mai aproape de realismul lui Stanislavski, decat de Viola Spolin.
Ca un fapt divers, dar semnificativ pentru ce vreau sa iti spun, unuia dintre personajele importante ale epocii i-a fost adus un trainer care a incercat sa il convinga sa isi scoata vesta de lana pe care o purta – cred ca o mai poarta si acum ! – pentru ca nu da bine la intelectuali si la tineret. Cu aceasta indicatie s-a terminat si trainingul abia inceput, iar omul nostru politic…a castigat alegerile impreuna cu vesta sa
Sa revenim, in principiu de acord ca trebuie ca un politican sa faca tot ce poate pentru a castiga votul poporului, dar…actoria, pentru ca de fapt despre asta este vorba aici, nu se rezuma la mijloacele de expresie (vocea fiind un mijloc important de expresie pentru actor). Dincolo de tonalitatea in care alegi sa iti faci rolul, chiar si rolul de presedinte!, important este sa crezi in ceea ce spui (nu tu ca om, ci tu ca actor, distinctie esentiala!) si te asigur ca tonalitatea te va urma.
Exista sigur, in actorie si calea inversa, dar trebuie sa ai un mare talent pentru ca gandul sa urmeze forma!
Pe de alta parte e drept si ca nu oricine poate fi actor, chiar daca spune vorbe destepte si in al caror adevar chiar crede, dupa cum, la fel de adevarat e ca poti ajunge presedinte, daca “joaci” bine (vezi Adrian Nastase vs Traian Basescu).
Asa ca eu zic sa cautam in interiorul lucrurilor si nu in exteriorul lor. Asa ca, inchei optimist: sa nu ne pierdem speranta
@Maestre,
Macar stim un lucru, de mai mult de 40 de ani, in destule cazuri, ultima aparitie, ultima dezbatere TV, inaintea votului are un rol hotărâtor iar acolo trebuie sa incerci sa controlezi cati mai multi factori.
multumesc mult pentru vizita pe blog si comentarii. Concluzii mai bune decat cele scrise de dumneavoastra nu cred ca sunt. Este adevarat ca am avertizat la inceputul articolului ca este doar o ”digresiune, probabil nu foarte relevanta” dar am dorit sa trec dincolo de etichetele publice referitoare la ”istericale” și sa vedem putin altfel lucrurile fara insa sa teoretizez sau sa extind contextul in care trebuie discutat subiectul.
Asa cum spuneti, vocea este doar o mica parte a profilului politic, da, cand vine vorba de substanta, prestanță, notorietate, aparitie, etc.un candidat nu seamana cu altul, nici combinatia castigatoare de factorii personali nu este mereu aceeasi. Si stim amandoi ca se pot spune enormitati si pe o tonalitate grava.
Interesanta strategie.Am citit de curand in cartea lui Alex. Leo Serban despre duetul teatru si film si spunea ceva si de politicieni care sunt de fapt niste “actori” .Acum realizez la ce facea referire…
Oricum foarte bine scris
(off topic) PS: Deci ne vedem la SMS Bucuresti,nu?
Multumesc, da, vin.:)