
Foto credit Flickr
Turambar are o uitătură de aur. Am trimis și eu un comentariu, pe care îl postez aici împreună cu o continuare.
Comentariu
Privirea sustinuta de ridicarea in 2 picioare a oferit omului ceva nou, perspectiva lineara. Se pare ca ajuta si la invatare, inclusiv la invatarea maselor. Dar de baza ramane gandirea magica penca ai nevoie sa pui ordine si sa numesti lucrurile descoperite si invatae, cum zici.
Au mai inventat si anticii ceva interesant si util pentru mase. Un sistem de perspective: verticala (egipteni- foarte atent folosita si in sec. XX- XXI) si cea semi-circulara(grecii). Imi place sa cred ca romanii au folosit la maxim perspectiva focala in ceremoniile militare (trecerea pe sub arcul de triumf) pentru fixa bine maselor relatia dintre putere si „faptele de vitejie”.
Daia e important, cum scrie si Mirel, privesti insa se inampla lucruri interesante.
Eu as spune ca este important si ce se intampla/cum/cand te uiti la cel care se uita.
“In sum, our own visual experience of the world modulates how we think other people see the world and this seems to be due to general spatial processing properties (global over local precedence). But perhaps more surprisingly, observing someone else also modulates our own visual experience of the world, suggesting that other people’s gaze can cue us to be less egocentric.” De aici
Imi place Spielberg pentru ca foloseste foarte eficient perspectiva plonjanta descoperita in Orient. Asa ajungem la lucrurile cu adevarat foarte serioase. 🙂
Primul ar fi pentru mine, perspectiva plonjanta in pictura clasica chineza(mai multa reflectie si aparent mai putina actiune:)). Al doilea lucru important este solutia antica chineza pentru “prima linie de aparare teritoriala” –Zidul chinezesc. Acesta pare sa fie pe langa un element fizic defensiv si un element simbolic. Sa gandesti la scara reala un orizont artificial pentru invadatori spune ceva despre capacitatea omului de gestiona cognitiv perspectiva dincolo de gandirea magica.
Pentru mine partea cu adevarat importanta despre cata de “eficienta” este media in a oferi o perspectiva privitorului se refera la comprimarea dimensiunii temporale. Privirea mediatizata anuleaza factorul timp. Aparent, din punct de vedere vizual, castigi timp, insa cognitiv vorbind pierzi timp.
Continuarea doar aici pe blog.
Plierea mediatică a spatiului și efectul de „anularea psiho-cognitivă a timpului” au mai multe aplicații, iar principiul este mai vechi decat media electronică. Antropologic vorbind orice simbol asociat unui decupaj spațial are efecte interesante pentru ca iți schimbă perspectiva globală. Cam așa și cu mediatizarea. Se pare că transmisiile live au un impact și mai mare. Exemplele abundă, de la spațiul șamanic la care omul de rând nu prea avea acces, la Piata Universității –spațiu liber de comunism, 9/11 și pâna la grota în care „funcționează” serverele wikileaks, omul are acum acces mediatizat la spații speciale iar efectul este pe masură. 🙂 Ești invitat să privești, de restul se ocupa ei.
În cyberspace, atât cât îmi dau eu seama, reluăm un ciclu evolutiv, adică redescoperim perspective. Eu văd două tendințe mai clare acum, când social media este pe val .
- Privirea/perspectiva circulară asupra lucrurilor. de exemplu Facebook, daca ai să zicem 1-4 prieteni, mai bine vorbești cu ei pe YahooMess. Dacă ai mai mulți treci pe facebook. Se întreba Manafu de ce crește facebook? Probabil că se gândea la marketing. Eu cred că ar fi și o explicație mai sociologică: la origini facebook a fost o soluție care îți oferea posibilitatea de a avea acces/privi lucruri/fapte de interes comun ale cunoscuților. Apare însa un efect interesant daca ai posibilitatea să selectezi perspective multiple pe care le urmărești:
“However, if the artist does decide to use multiple point perspective, it gives the artist the opportunity to get out of the natural world around them and to use his or her imagination to its limits!” http://www.2d-digital-art-guide.com/multiple-point-perspective.html
În citat este vorba de artist, dar în facebook creezi ce vrei. Daca mai ești și bombardat cu branduri atunci nu mai faci distincție între obiect, obiect fictiv, persoană și persoană fictivă. Cât timp nu îți puteai crea un “internet personalizat” lucrurile erau destul de primitive, chiar și în Second life, însă acum, dacă minim 5-6 prieteni pun sistematic pe facebook imagini de o anume factură sau emit păreri congruente, efectele se simt imediat, în numar de aderenți și inițiative de tot felul.
2. Și mai interesant este ce se intamplă cu geo-locația, serviciu care la origini este tot un mod de a privi liniar și evolutiv cyberspace-ul. O idee de prin 1992 sau 1995 a lui Geoff Ryman, cred că merge mai departe decât orice avem astăzi în materie de aplicații de geo-locație: “In cyberspace, people become places- 253”. http://www.ryman-novel.com/ Concluzia lui este clara: “Interactivity replaces curiosity about time with curiosity about space (though both are ultimately the same thing). The question is not: what happens next? but where will we go next?”
Mai pe scurt, vestea, nu știu dacă bună sau rea, ar fi că vom trece de la monitorizarea identității cibernetice la gestionarea interactivă a prezenței cibernetice. Este o chestiune de legislație, tehnică și timp ca fanii unei virtuale ”Lady Gaga” să imite prezența ei cibernetică prin imitație tot în spațiul ciberentic. Mai simplu spus, legile imitației sunt rămân valabile, mai ales in cyberspace.