An Educated Guess

Fisherman in the fog

Cum ar fi trebuit să fie anul 2010? Dacă vă întreb pe voi, îmi veți răspunde simplu ca nu știți precis. Poate ceva vag, despre planurile voastre care încă așteaptă să fie încheiate. Ar fi fost bine dacă vă făceați mai mult timp pentru cei apropiați sau să călătoriți mai mult. Era bine dacă semnul de carte s-ar fi mutat în romanul pe care tot îl ocoliți sau dacă totuși vorbeai, măcar la telefon, cu prietenul care s-a cam plictisit de atâtea ocazii ratate de a vă vedea. Idei, păreri, câteva așteptări cât să pară totul în regulă, dar sigur nu ne dă afară din casă organizarea nemțească. Cam aici doream să ajung, să ne comparăm noi, cei simpli, cu politicienii atunci când și unii și alții acceptăm să spunem ceva la trecutul ideal despre 2010. Chiar și cei mai organizați dintre voi nu vor fi atât de preciși precum politcienii noștrii.

Ei ne vor spune că 2010 ar fi trebuit să fie anul cel mai important. Întotdeauna anul care se încheie a fost cea mai mare ocazie ratată. Doar el a știut ce trebuia să facem, chiar a și încercat. Ați văzut bine! Dar ceea ce știe, precis-precis, este ce ar fi trebuit să facă adversarul politic.  Ce ne facem? Noi, cetățenii obișnuiți, nu avem adversari !

Foto credit

Anunțuri

Mano-a-mano

Mano a Mano

Are și blogosfera farmecul ei. Astăzi, când îmi aranjam mai bine noua pălărie de blogăr, a trebuit să urmăresc o mică ofensivă executată de un reprezentant cu nume asupra altui reprezentant de vază.  Cu de toate, manevre la dreapta și la stânga, în sus și în jos, ca la manual.

Ce bine era pe forum! Acolo măcar exista un admin! De voie, de nevoie, el își asuma rolul de mediator, le aducea aminte de reguli, lua o decizie și gata. Probabil că unii dintre voi sunteți indiferenți. Se explică prin bogăția de mijloace, situație care nu era în online acum 10 ani. Poate că este un lucru bun. Se vede că aveți mai multă încredere în voi. Doar propria personalitate și caracterul vă dictează când și cum alegeți soluția ”mano-a-mano”.

 

Foto credit

Turismul din București mai la vedere

Am observat numărul în creștere al  inițiativelor offline și online din sfera turismului. Cred că este bine. Vă spun însă  că nu imi plac lucrurile făcute din șabloane, prezentările luate din manualul de geografie din liceu sau elementele vizuale vechi, uzate moral. În offline, este și mai rău. Am trecut prin Pasajul Universității, acolo există un oficiu de informare turistica, singurul înființat în ultimii 20 de ani, dar era închis bine mersi pe la ora 17.30. Ce să faci cu un oficiu de informare turistică închis și plasat în subteran?  Sunt și lucruri bune de care vreau să mai scriu, mai multe emisiuni pe la televiziunile principale și câteva proiecte pe online în care chiar s-a investit efort și creație, din păcate cele mai multe sunt în limba română.  Poate se vor da bani și pe proiecte care vor viza turiști străini.

Privire și perspectivă

Foto credit Flickr

Turambar are o uitătură de aur. Am trimis și eu un comentariu, pe care îl postez aici împreună cu o continuare.

Comentariu

Privirea sustinuta de ridicarea in 2 picioare a oferit omului ceva nou, perspectiva lineara. Se pare ca ajuta si la invatare, inclusiv la invatarea maselor. Dar de baza ramane gandirea magica penca ai nevoie sa pui ordine si sa numesti lucrurile descoperite si invatae, cum zici.

Au mai inventat si anticii ceva interesant si util pentru mase. Un sistem de perspective: verticala (egipteni- foarte atent folosita si in sec. XX- XXI) si cea semi-circulara(grecii). Imi place sa cred ca romanii au folosit la maxim perspectiva focala in ceremoniile militare (trecerea pe sub arcul de triumf) pentru fixa bine maselor relatia dintre putere si „faptele de vitejie”.

Daia e important, cum scrie si Mirel, privesti insa se inampla lucruri interesante.

Eu as spune ca este important si ce se intampla/cum/cand te uiti la cel care se uita.

“In sum, our own visual experience of the world modulates how we think other people see the world and this seems to be due to general spatial processing properties (global over local precedence). But perhaps more surprisingly, observing someone else also modulates our own visual experience of the world, suggesting that other people’s gaze can cue us to be less egocentric.” De aici

Imi place Spielberg pentru ca foloseste foarte eficient perspectiva plonjanta descoperita in Orient. Asa ajungem la lucrurile cu adevarat foarte serioase. 🙂

Primul ar fi pentru mine, perspectiva plonjanta in pictura clasica chineza(mai multa reflectie si aparent mai putina actiune:)).  Al doilea lucru important este solutia antica chineza pentru “prima linie de aparare teritoriala” –Zidul chinezesc. Acesta pare sa fie pe langa un element fizic defensiv si un element simbolic. Sa gandesti la scara reala un orizont artificial pentru invadatori spune ceva despre capacitatea omului de gestiona cognitiv perspectiva dincolo de gandirea magica.

Pentru mine partea cu adevarat importanta despre cata de “eficienta” este media in a oferi o perspectiva privitorului se refera la comprimarea dimensiunii temporale. Privirea mediatizata anuleaza factorul timp. Aparent, din punct de vedere vizual, castigi timp, insa cognitiv vorbind pierzi timp.

Continuarea doar aici pe blog.

Plierea mediatică a spatiului și efectul de „anularea psiho-cognitivă a timpului” au mai multe aplicații, iar principiul este mai vechi decat media electronică.  Antropologic vorbind orice simbol asociat unui decupaj spațial are efecte interesante pentru ca iți schimbă perspectiva globală. Cam așa și cu mediatizarea. Se pare că transmisiile live au un impact și mai mare. Exemplele abundă, de la spațiul șamanic la care omul de rând nu prea avea acces, la Piata Universității –spațiu liber de comunism, 9/11 și pâna la grota în care „funcționează” serverele wikileaks, omul are acum acces mediatizat la spații speciale iar efectul este pe masură. 🙂 Ești invitat să privești, de restul se ocupa ei.

În cyberspace, atât cât îmi dau eu seama, reluăm un ciclu evolutiv, adică redescoperim perspective. Eu văd două tendințe mai clare acum, când social media este pe val .

  1. Privirea/perspectiva circulară asupra lucrurilor. de exemplu Facebook, daca ai să zicem 1-4 prieteni, mai bine vorbești cu ei pe YahooMess. Dacă ai mai mulți treci pe facebook. Se întreba Manafu de ce crește facebook? Probabil că se gândea la marketing. Eu cred că ar fi și o explicație mai sociologică: la origini facebook a fost o soluție care îți oferea posibilitatea de a avea acces/privi lucruri/fapte de interes comun ale cunoscuților. Apare însa un efect interesant daca ai posibilitatea să selectezi perspective multiple pe care le urmărești:

“However, if the artist does decide to use multiple point perspective, it gives the artist the opportunity to get out of the natural world around them and to use his or her imagination to its limits!” http://www.2d-digital-art-guide.com/multiple-point-perspective.html

În citat este vorba de artist, dar în facebook creezi ce vrei. Daca mai ești și bombardat cu branduri atunci nu mai faci distincție între obiect, obiect fictiv, persoană și persoană fictivă. Cât timp nu îți puteai crea un “internet personalizat” lucrurile erau destul de primitive, chiar și în Second life, însă acum, dacă minim 5-6 prieteni pun sistematic pe facebook imagini de o anume factură sau emit păreri congruente, efectele se simt imediat, în numar de aderenți și inițiative de tot felul.

2. Și mai interesant este ce se intamplă cu geo-locația, serviciu care la origini este tot un mod de a privi liniar și evolutiv cyberspace-ul.  O idee de prin 1992 sau 1995 a lui Geoff Ryman, cred că merge mai departe decât orice avem astăzi în materie de aplicații de geo-locație: “In cyberspace, people become places- 253”. http://www.ryman-novel.com/ Concluzia lui este clara: “Interactivity replaces curiosity about time with curiosity about space (though both are ultimately the same thing). The question is not: what happens next? but where will we go next?”

Mai pe scurt, vestea, nu știu dacă bună sau rea, ar fi că vom trece de la monitorizarea identității cibernetice la gestionarea interactivă a prezenței cibernetice. Este o chestiune de legislație, tehnică și timp ca fanii unei virtuale ”Lady Gaga” să imite prezența ei cibernetică prin imitație tot în spațiul ciberentic. Mai simplu spus, legile imitației sunt rămân valabile, mai ales in cyberspace.