Guestpost @RFboris – Prima mea excursie

@RFboris mi-a făcut o surpriză, a scris rapid, dar frumos, o contribuție pentru leapșa lansată. Imi face plăcere să postez amintirile lui. Probabil că, în curând, îl vom putea citi și pe blogul personal, eu îl urmăresc constant pe contul său de twitter @RFboris.

În clasele V – VIII am avut o dirigintă, profesoară de engleză și rusă, care era si ghid la O.N.T. Despre cunostințele ei de rusă și engleză nu pot să spun prea multe, dar îmi amintesc când am fost cu ea într-o excursie la Budapesta spunea că vorbește rusa atunci când era nevoie de engleză și cerea să i se vorbească în engleză atunci când era interpelată în rusă.

Asadar, prima mea excursie s-a petrecut în clasa a V – a, iar destinația a fost Cheile Dobrogei. Nu sunt niște “chei” spectaculoase, cum sunt cele ale Bicazului sau ale Nerei, dar având în vedere relieful “plictisitor” pe alocuri al Dobrogei, au un anume farmec.

Din aceasta excursie îmi amintesc cel mai bine autocarul darapanat al ONT-ului, unul dintre celebrele  la acea vreme Mercedes-uri făcute în Iran.

Bineinteles că, impreună cu cațiva prieteni, am ocupat locurile din spate ale autocarului, cu ganduri nu prea curate pentru un pionier al Romaniei socialiste. Bucuria mea de fi pe locul pe care mi l-am dorit nu a durat prea mult. Imediat după plecare (care s-a facut din fața scolii, bineînțeles), având în vedere “CV-ul” meu impresionant în boacane, am fost solicitat să iau loc în partea din față a autocarului. Deci, drumul nu a fost deloc interesant.

Dupa ce am ajuns la la destinație, țin minte peșterile pe care am încercat să le “exploram” . În unele am intrat, în altele accesul fiind blocat cu gratii.

Mai îmi amintesc și încercarile mele stângace de a face curte unei fete din aceiași clasă cu mine (Simona parcă o chema) pentru care nutream sentimente sincere de iubire.

Distracția ce mai mare era capturarea șerpilor sau a broaștelor țestoase. Bineînteles ca orice capturare a unei astfel de “fiare”, aceasta era urmata de alergarea și sperierea fetelor.

La plecare, profesorii au uitat de mine și m-au lăsat să stau cu ceilalți în spatele autocarului. Întoarcerea  a fost partea cea mai frumoasă, cu cântece, glumițe și băutul unui litru de vin în șase inși. Vinul îl cumpărasem de la Supercoop-ul din satul Cheia, aflat în apropierea locului unde parcase autocarul.

Am mai revenit peste ani la Cheile Dobrogei, dar mi s-au părut mai mici, mai meschine, mai lipsite de farmec  față de prima mea vizită. Când ai 10-11 ani orice excurise iți pare o adevarată aventură. Probabil de asta toți ne dorim sa redevenim copii din când în când: ne e dor de aventurile copilăriei.

Mulțumesc lui Semanticus pentru invitația de a participa la această leapșă, precum și pentru găzduirea acestor rânduri pe blogul lui.

Foto credit.

Despre Claudiu Degeratu
Expert in securitate nationala, internationala, NATO, UE, aparare si studii strategice

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: