Prima mea excursie
5 ianuarie 2011 16 comentarii
Primele lucruri pe care le faci în viață nu se uită. Știu, vă gândiți la prima dragoste, dar hai să mergem puțin mai înainte de asta. Când ați mers prima dată pe bicicletă ? dar când ați făcut prima boacănă, când v-ați urcat în primul cireș? Vă aduceți aminte de prima poezie spusă la serbare? Eu da, imi aduc aminte de toate astea și de încă un lucru special. Prima mea excursie cu școala. Mama îngrijorată, învățătoarea agitată, colegii înnebuniți de așteptare. Sandvișuri împărțite în spatele autobuzului prafuit al BTT-ului județean, da, a existat așa ceva numit Biroul de turism pentru tineret, nostalgic nu? Cântecele celor din fața autobuzului, acolo unde draga noastră învățatoare controla totul, în timp ce undergroundul băiețesc de pe ultimele banci, plutind în mirosul de motorină, își făcea de cap teribil. Pe scurt, cu autobuzul împărțit în două, ajungem la locul de destinație, comuna Călugăreni. Așa sunt primele excursii, mai scurte, dar mai intense. Partea oficială a fost un eveniment pe măsură, am fost făcuți toți pioneri, un important eveniment în viața școlilor de atunci. Acum avem cercetași, vremurile au schimbat doar câteva simboluri, atmosfera cred că a rămas aceeași. Noi eram toți în uniforme, roată în jurul monumetului comemorativ al voievodului Mihai Viteazul. Cred că vă dați seama de ironia imaginii unui grup de prichindei, toți cu cravate roșii, comuniste, în jurul unei mari cruci de pe dealul cu pricina. Nouă nu ne păsa de asta pentru că urma partea cea mai frumoasă, toată nebuneala de pe dealuri, jocurile clasice, fotbal pentru noi băieții, pozne de tot felul, cea mai tare a rămas îmbrânceala in Neajlov, murele, alergatul după niște capre răzlețe și schimburile de impresii cu copii din localitate care erau deja plictisiți de câți orășeni veneau pe acolo. Acum îmi dau seama cât de multe detalii îmi pot aminti, despre colegii mei haioși, locuri și întâmplări.Sunt sigur că și vouă vi se întâmplă la fel, nu este un efort prea mare. Vă trebuie doar puțină dispoziție sufletească și o leapșă.
Ceea ce și fac, leapșa ” Prima mea excursie” merge la câțiva entuziaști din blogosferă pe care îi citesc cu plăcere.
Important: Lista rămâne deschisă și vă invit să scrieți povestea vostră și să lăsați un anunț și aici.
Mulțumesc.
Foto credit.
Despre Claudiu Degeratu
Semanticus Blog 
momente ce vor ramane vesnic in memoria noastra si de care ne vom aduce cu nostalgie aminte
🙂
lol. la grele rememorari ma pui, stimabile.
🙂 :friends:
incerc si eu dupa modestele mele posibiltati.
🙂 friends
greu, greu :). trebuie să facem săpături
prima excursie a fost în Parcul Romanescu? (Parcul Poporului pe atunci)
Multumesc, poza este tot din parcul Romanescu.
știu, tocmai de aceea am întrebat. sunt craiovean de origine, plimbările prin parcul respectiv nu se pun ca excursii 😀
prima excursie cu clasa a fost la Tismana, dacă nu mă înșală memoria, prin 1994, la sfârșitul clasei a patra.
great ! 🙂
Pingback: Prima nu se uita niciodata | Anca Bundaru
Avem prima contributie la leapsa de la Anca Bundaru. Subconstient, istorie, cetati, arheologie.
Multumesc Anca Bundaru- Prima nu se uita niciodata http://www.ancabundaru.ro/prima-nu-se-uita-niciodata/
Pingback: despre lucrurile cu adevărat importante – prima excursie « Camil Stoenescu
Spus pe scurt, prima mea excursie s-a petrecut la Stejarul din Borzeşti. Desigur, stejarul nu mai era. Doar biserica, muzeul şi nişte castani superbi. A fost o excursie de o zi (la 8 km de oraşul natal) 🙂
Merci, m-ai făcut să îmi amintesc de clipe frumoase.
Baftă multă într-ale bloggingului. O să ai un cititor fidel 🙂
Multumesc Bogdan,
telegrafica dar plina de semnificatii.
Pingback: Din blogosferă adunate și tot în blogosferă aruncate | Chinezu
Pingback: Prima mea excursie « Alina Constantinescu
Pingback: Prima excursie, prima iubire – Guestpost Marieta Varga « Semanticus Blog