Dacă v-a plăcut la Teatrul Masca, mai poftiţi şi mâine seară !

Aseară am fost la teatrul Masca împreună cu alți 100 de blogări. S-a jucat Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni. Mai rar așa moment în viața offline a celor din online. Și mai rar moment pentru mine, un spectator de teatru de modă veche, greu influențabil de marketingul cultural pe stil nou. Am primit invitația de la Stefan Mugeanu din partea DreamTeamRo pentru a participa la #mascatweetmeet și cărora le mulțumesc pentru inițiativă.

A fost o reprezentație 200% sub blazonul Masca și vreau să remarc toată distribuția, toți actorii, pentru că au reușit să iasă dintr-un șablon clasic, ajutați de viziunea regizorală a maestrului Mihai Malaimare. Direct spus, spectacolul s-a desfășurat pe toate axele și direcțiile sălii, o idee mult mai avansată decât mult promovatul 3D Imax (sau cum îi zice) J . Efectul neașteptat rămâne de acum memorabil în grupul de participanți, câțiva blogări au calități certe de prezență scenică, le prevăd un mare viitor. Potențialul artistic este mare, mai ales în rândul purtătorilor de  ”crenguțe”, un eufemism care sigur nu are legătură cu page rankul fiecăruia.

Revenind la spectacol, am avut impresia că, după prima jumătate de oră, aproape toată sala era deja anagajată în spectacol, multi din sală încercau să anticipeze și să reacționeze la ce se întâmplă pe scenă. Și asta în condițiile în care, la balconul copiilor era o liniște suspectă. Cei mici au fost foarte impresionați de salturile de pe trambulina elastică.

Impresia mea sinceră este ca doar paznicul, garderobiera și femeia de serviciu, ar fi cam singurii din personalul teatrului care nu au în  fișa postului obligația să fie competenți in săritul pe trambulină. Restul parcă sunt canguri nu actori! Cu siguranță cei de la Masca ar putea sa joace un spectacol doar pe o mare trambulină.

Revenind la balcoane, în partea opus[ copiilor de blogări, era balconul de protocol, unde tronau, superior, când nu se stricau de râs, trei cool moguli, respectiv Chinezu, Doamna și domnul Nenea Lars. Pe lângă protipendada mai sus-amintită, noi, restul blogărilor, ne-am simțit foarte bine și nu vom uita curând momentul acesta și sper să îl putem fructifica și în alt sens. Pe termen lung, trebuie să ne gândim cum putem face noi ca această scenă și slujitorii ei să ajungă acolo unde credem noi că ar fi bine să fie.

Găsiți aici programul spectacolelor de la Teatrul Masca.

Teatrul Masca a împlinit 20 de ani de activitate și  a impus un standard foarte înalt într-o zonă a spectacolului la care eu în 1990 nu mă gândeam. Din câte știu, este singurul teatru care menține un echilibru între spectacolul-vorbit și cel bazat pe gesturi, pantomimă, forme de exprimare non-verbală. Mai frapează un lucru la acest teatru, are o prezență online care cred că va conta foarte mult în viitor și din care eu am învățat foarte multe. Felicitări Anca Dana Florea !

Vreau să mai spun câteva cuvinte și, recunosc, că îmi este foarte greu să le găsesc pe cele potrivite pentru că este vorba despre Mihai Malaimare.  Noi, vorbesc de generatia mea, am crescut cu spectacolele, emisiunile sale de la TVR și Radio, filmele în care a jucat. Când l-ai văzut în specatcolul Actorul într-un teatru Național la 0 Celsius (care nu se simțeau decât la ieșire), înainte de 89, nu cred că se pot găsi cuvintele potrivite pentru această amintire dragă pe care o am.

Aseară, Maestrul mi-a spus, la final, după ce am vorbit căteva minute, că a adus un teatru în cartier, avea o bucurie sfioasă în priviri.

Omagiul meu Maestre !

 

 

Reacțiile din blogosferă sunt centralizate la Chinezu și DreamTeamRo