Offline – descompuneri

Scrisoare cu antet de la Letterheady.

Siesta la struții de birou în viziunea lui Kawamura Ganjavian.

Apolodor în timpul unei întâlniri de gradul III. Credit.

Anunțuri

Politica externă a UE – un scorecard pentru 2010

Am citit raportul European Foreign Policy Scorecard 2010 publicat în martie 2011 de The European Council on Foreign Relations, document pe care îl găsiți aici. În fața unor asemenea proiecte ambițioase primul lucru pe care îl fac este să ma uit la obiectivul declarat în introducere și să citesc metodologia. Autorii au urmărit evaluarea gradului de unitate, nivelul resuselor și rezultatele politicii externe a UE. Partea cea mai disuctabilă a metodologiei rămâne lipsa de transparență a raportului în privința a două aspecte.
Primul este nivelul de participare și expertiză, după cum se știe fără o reprezentare echilibrată top management și staff orice scorecard rămâne o simplă foaie scrisă și cam atât. Raportul nu prea ne spune cine, cum și cătă expertiză a fost folosită. Din introducere reiese un fel de amalgam de paliere, tipuri de expertiză, evaluatori interni și externi.  Pare să nu existe zone neacoperite, aparent doar, în realitate, să zicem pe zona României lucrurile nu mai par așa clare în comparație cu Polonia.
A doilea aspect ar fi numărul mare de obiective/direcții analizate. Avem în total 80 de asemenea obiective, grupate pe domenii. În plus sunt destul de multe probleme conceptuale cu definierea unora dintre ele, aspect esențial într-un scorecard.
De exemplu în raport nu există o analiză pe BRIC (Brazilia, Rusia, India, China) se preferă o analiză pe direcția China și Rusia.Relația transatlantică nu este definită explicit în scorecard, este doar analizată relația cu SUA, în caz contrar răspunsurile ar fi scos în evidență și alte evaluări după clivajul Europa de vest- Europa de est.
Mai mult decât discutabilă, aș spune controversată, este introducerea itemului 60 Stabilisation of the Georgian border la categoria Peacemaking and Peacekeeping Operations din capitolul de Managementul crizelor. O eroare de definire dacă ne gândim la situația misiunii din acea regiune.
În concluzie, vă rog să îl citiți, să vă luați o doză mare de precauție, pentru că un asemenea instrument care pornește la drum cu următorul citat lasă mari semne de întrebare, cel puțin unuia ca mine care preferă să se întrebe ce studiem?
The scorecard considers “Europe” in the same way that great powers from Brazil
to China do: with no distinction between EU institutions, including the ones
which were created by the Lisbon Treaty and came into existence in 2010, and
the 27 member states. The assessment is of the collective performance of all EU
actors rather than the action of any particular institution or country – whether
the High Representative, the European Council, the European Commission, a
group of states like the EU3 (France, Germany and the UK), or an individual
member state. Where one of those actors has played a particular role in a positive
or negative sense, we attempt to highlight it. However, we do not advocate a
single or centralised foreign policy but rather a common and at the very least a
coordinated one.

Diseară, de la 21.00, Radio România Actualități, la emisiunea Euroatlantica

Astăzi sunt invitat la Radio Actualități, în cadrul emisiunii Euroatlantica, de la ora 21.00. Împreună cu gazdele, Nicu Popescu, Septimiu Roman și Radu Dobrițoiu, vom discuta despre evenimentele internaționale ale săptămânii, scutul anti-rachetă și alte subiecte privind securitatea transatlantică.
Puteți urmări live pe pagina Radio Romania Actualități.

Foto credit.

Momentul „Obama” în relațiile transatlantice

Credeam și eu, ca majoritatea publicului est-european, că Obama nu va mai recupera ceva în relația transatlantică în acest mandat. Vizitele rare, criza, divergența SUA-UE pe anumite domenii erau semne clare în sensul dezinteresului Americii.

A trebuit să avem ”primăvara arabă”, criza nucleară din Japonia și, de ce nu, pașii pozitivi în procesul de negociere a prezenței elementelor sistemului anti-rachetă american în România, pentru a asista la lansarea proiectului Obama. Timothy Garton Ash numește noua inițiativă în articolul său Obama can now define the third great project of Euro-Atlantic partnership, al treilea parteneriat Euro-atlantic.

După articolul dedicat spațiului arab, a urmat discursul dedicat Londrei dar și Vestului și, nu în ultimul rând, va fi un mesaj adresat Europei de est.

Proiectul Obama este un produs 100% democrat, de fapt în buna tradiție a Partidului Democrat, este proactiv, echlibrat politico-militar-economic, este incluziv, deschis și orientat spre instituțiile internaționale care sprijină democrația și  stabilitatea. Sigur, vor fi și voci critice.

Vom vedea curând și reacțiile, altele decât cele deja negociate ale țărilor G8. UE cred că a recepționat corect și atent mesajul american dovadă că a decis să susțină finaciar implicarea în asistență către lumea arabă. La fel sper că se va reaacționa după reuniunea cu tările din Europa de est.

În concluzie, avem destule elemente că va exista un moment Obama al relațiilor transatlantice. Un moment care ne spune ce vrea SUA, carea ar putea fi obiectivele comune, vom știi care este gradul de implicare americană și pe cine se bazează Obama. Se poate observa că mesajul președintelui american că ”vestul poate să conduă” are șanse să se concretizeze mai ales în planul refacerii ideii de solidaritate transatlantică și revitalizarea relației cu aliații  strategici.