Nivelul de trai

Pentru cei care se miră de un așa măreț titlu precizez că ”nivelul de trai” era des folosit în discursul de lemn până în 1989.

Am avut norocul să reîntâlnesc în expunerea de motive pentru Ordonanța de guvern privind înfiinţarea Autorităţii Metropolitane de Transport Bucureşti. 

Transportul public urban şi suburban este principalul instrument de promovare a dezvoltării, ridicării nivelului de trai şi integrării situaţiei actuale sociale, având o contribuţie esenţială la facilitarea accesului la locurile de muncă, la serviciile de sănătate şi educaţie ale populaţiei.

 

În plină eră de largi prefaceri, hehehe, când actualul guvern defilează cu prioritatea descentalizării în administrație, ce semnificație are înființarea unei noi autorități în subordinea unui minister ? 

Contradicția este una profundă și ține nu de contrastul dintre vorbe și fapte ci dintre mentalități și interese. Bucureștiul trebuia să fie un model de descentralizare și a ajuns un model de re-centralizare. Bugetul și birocrația din Ministerul Transportului nu vor  putea ascunde la nesfârșit problemele din trasportul municipal. 

De încheiere un alt citat de la capitolul Consultări efectuate în vederea elaborării proiectului de act normativ

Fundamentarea alegerii organizaţiilor cu care a avut loc consultarea.

Nu este cazul.

Anunțuri

Roșia Montana în snoave și cimilituri

”Mișcările” recente din serialul Roșia Montana pot fi rezumate în 2-3 expresii.
Președintele Traian Băsescu- “Start out with an ideal and end up with a deal.” Karl Albrecht
Premierul Emil Boc – ”La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”
Expresia mea favorită pentru stadiul actual al subiectului este- Never cut what you can untie- Joseph Joubert.

Să ne aerisim fără certificate de emisii de carbon

Acum că știm că nu suntem buni nici la vânzarea de CO2, vezi aici,  am așa o perspectivă oarecum simplistă față de posibile explicații privind situația:
– UDMR nu se pricepe la gestionat situațiile critice previzibile.
– excluderea României de la tranzacționarea certificatelor nu este o problemă de mediu, nu se rezolvă nimic cu decapitarea șefului structurii (probabil Sorin Deaconu, Nagy Jozsef dacă nu mă înșel) care integrează, din moment ce operatorii economici sunt din mai toate sectoarele și mai ales din sectorul energetic, bla bla bla, nu insist, dar sunt probleme vechi de cooperare între sectoare sensibile…mă rog.
– avem așa de multă expertiză, suntem așa de buni, ne lăudăm din toate pozițiile, mai ales cu vestitele noastre strategii de dezvoltare durabilă că stă Univesul în coadă și restul galaxiilor în standby la cât de strălucitori de experți suntem noi, care suntem, noi experți în dezvoltări durabile…mmm  #cafea…
– daia nici nu avem partid ecologist serios în Româniaș
– daia nici vestitele ONGuri de mediu nu s-au aruncat in corpore de pe Intercontinental în luna iulie când a venit preavizul, avetizarea. Evident, vVă întrebați ce legătura este între mediu și ONGuri ? hhehehe ! Evident este o chestie retorică. În altă ordine de idei, aici aveți Raportul din iulie privitor la România, pe care evident că nu îl găsiți prea ușor pe pagina Ministerului Mediului.
– probabil excluderea este și o bilă neagră din partea unor țări vest-europene care sunt interesate direct de reforma sectorului energetic și accesul mai ales de piața internă. De urmărit, mai vedem, mai analizăm. Mai suspectez că poate practicaile României în materie de negociere a certificatelor nu a fost una pe linie, dar poate greșesc.
Concluzia: se poate și mai rău.

Adică să public un text cu mai multe greșeli.

Albinuțe

 

 

 

Un articol interesant în Scientific American Bees Have Feelings? Provocative experiments suggest that the insects have something like an emotional life. By Jason Castro

It was probably as unpleasant for them as it sounds. In a procedure meant to simulate a badger attack on a hive, the bees were shaken for one minute in a benchtop machine used to vigorously mix chemicals. If anything would put bees in bad mood, this would be it.

Next, both shaken and unshaken bees were tested on five mixtures of hexanol and octanone at different concentrations. Unsurprisingly, both groups were more likely to advance their mouths to octanol heavy mixtures (which predicted sugar) than hexanol heavy mixtures (which predicted quinine). Interestingly though, the shaken bees were more reluctant to advance toward the mixtures than their unshaken counterparts. In an analogue of the classic half-empty vs. half-full scenario, in which an equal mixture of hexanol and octanone was presented, control bees gave the concoction the benefit of the doubt. They advanced their mouths in anticipation of food on more than half of trials. Shaken bees, on the other hand, were far more likely to recoil. The stress of shaking had turned them into pessimists who interpreted the ambiguous odor as half-threatening, rather than half-appetizing.