Privilegiul de a merge pe apă

Acest post îl scriu dintr-o mică joacă pe twitter cu Editura ALL, de fapt cu Loredana Modoran, ca să nu credeți că discut în transcendent cu branduri. Cred că prin august am avut un gest spontan ca reacție la anunțul cuiva că a citit o carte foarte bună primită de la Editura ALL. Și mi-a ieșit perla: ”Dar o carte bună de vacanță ne recomanzi ?” Era așa un fel provocare,  de ”Loredana, ia să văd eu dacă te pricepi la targhetat blogări.” Bun, a venit cartea lui Luis Landero – Portretul unui bărbat imatur,   pentru care îi mulțumesc Loredanei. Și acum ajung la concluzie, a doua oară nu mai iau în joacă tipul acesta de abordare. Am primit Cartea, îmi vine să zic, cum a primit Moise Legile, dar este cam deplasată comparația. De un roman scris de Luis Landero aveam nevoie pentru lecturile mele de ficțiune de sfârșit de vară și început de toamnă. Cum însă aceste preocupări personale concurează cu lecturile de eseistică, istorie, memorialistică și tot așa, am citit pe etape cartea.

Scrisă din perspectiva unui bărbat care rememorează ”semnele vieții sale”, cartea ar putea fi înțeleasă ca  un drum, o căutare de sine, din mers, o analiză a virtuților și slăbiciunilor personale, planuri între care se dezvoltă relații incerte, superficiale, obsesive, de fapt, portretul unui om contemporan.

Citind, mă întrebam ce să apreciez în primul rând. Concizia frazei, cursivitatea pe care am descoperit-o cu surprindere la o recitire atentă, poate motivele ”hispanice” care care se țes atent în povestire.

Să mă opresc puțin la unul dintre aceste motive, un exemplu care vă poate sugera de ce Luis Landero este considerat un povestitor aflat în linie directă din tradiția lui Cervantes. Romanul este un monolog, aparent îl citim din perspectiva unui ins aflat la momentul destăinuirilor, rememorării unor etape din viață. O constantă totuși îl urmează, o descrie atentă chiar dacă pare secundară. Pe scurt, locul, cadrul, este unul dintre punctele tari ala cărții.

Locurile lui Luis Landero însoțesc personajul ca o carte de vizită, scena se schimbă ca un decor, nu există tranziție. O casă, un bulevard, o piață, o fabrică, o grotă, un parc, fiecare loc este un alt univers, populat cu personaje distincte, descrise concis, cu o austeritate aproape inchzitorială și accentuând doar câteva atribute esențiale în cazul fiecăruia. Este o soluție pentru a putea estompa atunci când este nevoie fundalul social pentru a avea doar o singură perspectivă.

În alte momente nu există tranziție, legătură, noimă între el și toți ceilalți. Tânăr sau matur, acesta preferă o relație simplă, orice alt tip de public, grup sau comunitate sunt doar elemente pasagere. La Landero contează relațiile directe, fundamentale, aproape mistice dintre el și un personaj. Aceasta este sursa forței, a tensiunii cu care citești, relațiile în care se macină principii, se ating limite, aspecte cu care Landero jonglează magistral. Orice semn de întrebare, orice nevoie de a găsi un sens vieții se validează prin judecare iubirii, urii, dorinței, prieteniei, a tuturor sentimentelor din perspectiva povestitorului. A celui care are obsesia frumosului, a virtuții, a modelului exemplar, a faptelor eroice.

Cartea lui Luis Landero devoalează un model cultural, dar și unul de viață din care nu au dispărut, în ciuda aparențelor, visele, reveria unei scene, așteptările noastre simple, dragostea, căderile și reușitele, satisfacțiile.

Vreau să vă mai rețin atenția asupra unui aspect care sugerează opțiunea lui Landero pentru a trata tema identității  omului contemporan printr-o formulă paradigmatică, adică prin forța unui exemplu cunoscut, acceptat. Am identificat mesajul principal al cărții, mai sunt și altele cu siguranță. Cred că este acela al nevoii noastre de a dovedi celorlalți că se poate trece peste o mare de incertitudini, obstacole, greutăți, frici, cu condiția să accepți că există și o lume a ideilor, principiilor, că știm spre ce ne putem îndrepta. De accea, poate că semnificația ”barbat imatur”, ”hermano inmaduro” are la Landero un înțeles diferit de cel al prezenței unei vârste psihologice diferite de cea biologică, vorbim de fapt de o criză spirituală.

Într-un asemenea înțeles, Landero menționează  la începutul cărții, pagina 11, și la final, pagina 158, motivul biblic al miracolului mersului pe apă, gestul făcut de Isus pentru a întări credința apostolilor. ”Miraculoasa impresia de a merge pe apă. Fanatism și candoare contopite. Pofta haotică de a-ți iubi aproapele și pe tine însuți”. ”Nici măcar nu știu dacă am trăit cît de căt demn. Chiar dacă, asta da, de trei sau de patru ori am avut privilegiul de a merge pe apă…”.

PS: Vineri, 25 noiembrie voi merge la Târgul Gaudeamus, unde am două opriri deja planificate, la standul Editurii ALL, unde au promoții, și la Booktopia, locul unde cititorii discută despre cărți.

Foto credit.

Astăzi sunt invitat la TVR Info

În această dimineață voi vorbi la TVR Info despre vizita lui Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Federației Ruse, la Chișinău, între 11.00 -11.40  aproximativ.

Live se poate urmări aici.

NetCamp11 cu impresii la cald

Am fost ieri la NetCamp11, prima mea participare de blogăr la o conferniță cu și despre antreprenori în online, experți în aplicații mobile, tehnologii noi. Foarte mulți blogări au fost prezenți, câțiva cunoscuți. Dimineața au fost două sesiuni în plen, orientative aș spune, cu vorbitori din care aș vrea să remarc pe câțiva. Pe Sergiu Biriș de la Trilulilu, cu o lecție simplă și o pledoarie pentru atitudinea ”a face” versus starea contemplativă ”a discuta despre a face”. Îl mai remarc pe Antonio Eram, un exemplu în sine despre nevoia de a avea o perspectivă globală.  Ovidiu Paraschivescu, de la Vodafone România, cred că mi-a dat o idee legată de concursul lor privind aplicațiile pentru smartphone-uri. O să revin la subiect. Așa că îi mulțumesc lui Manafu pentru această oportunitate.

După prânz am fost la sesiunea ”Ce ar trebui să știe un antreprenor online ?”, vorbitori au fost: Monica Jitariuc, Cristina Alexandru, Chinezu și Bogdan Secară. Cred că, în mare, am prins esențialul și îl public aici, chiar dacă este un sfat de 10.000 de EUR: să fiu candid ca Monica, focalizat cum este Cristina, nonșalant cum este Chinezu și zen ca Bogdan.

Lăsând gluma la o parte, toate cele 4 prezentări au făcut legătura dintre experții de largă anvergură ascultați de dimineață și workshopul susținut de Vlad Stan. Atelier pe care îl apreciez ca unul foarte bun, care și-a atins scopul, a fost practic, interactiv, a deschis câteva perspective și a tras câteva concluzii.

Eu a pus o întrebare legată de cazurile de idei de afaceri discutate. Am sesizat că toate cazurile, cu excepția unuia singur, au avut dificultăți în a defini profilul clientului. Vlad Stan a explicat că asta este o problemă de cultură, se leagă de centarea multora pe soluție și nu pe client. Deci, noi gândim greșit, cam așa: am o soluție/produs și vreau să conving clientul că are nevoie de ea.

Abordarea corectă ar fi: clientul are o nevoie prioritară la care pot veni cu o soluție mai bună decât toate celelalte existente ! 🙂

Sper că am înțeles bine ?! 🙂

Legături periculoase (7)

Astăzi se desfășoară NetCamp 2011. Programul îl aveți aici. Încerc să particip la cât mai multe sesiuni, mă interesează sesiunea de antreprenoriat online dar și celelalte, chiar dacă mie îmi par mai tehnice, acestea au teme și vorbitori reprezentativi.

Între 18-20 noiembrie a avut loc în Canada The Halifax International Security Forum 2011. Un fel de ”Davos” al  securității și apărării și complementar cu Conferința anuală de la Munchen. Aveți și un link către discursul lui Leon E. Panetta, secretarul american al apărării.

Un articol interesant în România Liberă, interviu cu  Annely Ute Gabanyi  care lansează o ipoteză: ”Annely Ute Gabanyi argumentează, bazându-se pe cercetările şi analizele pe care le-a făcut, că regimul Ceauşescu nu ar fi vrut să-şi plătească datoriile la băncile occidentale, aşa cum scriu istoricii români, ci a fost obligat să o facă.”

Nu uitați, între 7-8 decembrie are loc reuniunea miniștrilor de externe NATO, la Bruxelles.