Fragmente

Moldova to organise a NATO week in Chisinau for the first time  

NDC Research Report: „Six Strategic Lessons learned from Libya: NATO’s Operation Unified Protector”, by Florence Gaub. 

Putin’s Presidential Return: Implications for Russian Foreign Policy and Missile Defense 

Reinventing NATO: the Chicago summit’s daunting to-do list by Karl-Heinz Kamp  

Spin doctors

Arab Spring-hit states turn to spin doctors to polish their image

UK gov special advisors / spin doctors

 

Articol – Beard holds empty fascination 

Mitt Romney Adviser: Romney Is Like ‘Etch A Sketch’ 

Veloparlamentarul față cu reacțiunea

Ideea cu veloparlamentarii este una extraordinară. Stați, nu vă grăbiți, nu mă catalogați de reclamă pe blog, că s-ar putea să nu nimeriți din prima. Cred că de pe bicicletă, tot pedalând, învățăm ce este politica. Cunoașteți regula de bază la cicilsm, dai din pedale, te menții pe șa și chiar înaintezi, așa și în politică, nu pedalezi constant prin partid, atunci poți să cazi din șa.

Mulțumesc Alina Gorghiu, ea mi-a trimis pe twitter invitația să particip și eu la eveniment, adică să selectez un parlamentar, să îl abordez, să îl conving să vină, să pedalăm împreună, să vorbim. Deci o acțiune cu cap și coadă.

Trebuie să spun că am citit, m-am gândit, iar am citit, iar m-am gândit, așa, și am observat că vor participa mulți blogări, foarte bine, cel puțin nu se observă că nu particip, hahahaa !

Pentru că la această concluzie am ajuns, nu particip. Nu resping ideea, cum spuneam, este foarte bună dar am tot întors problematica pe toate părțile.

Tehnic vorbind, am bicicletă.

Moral-volitiv vorbind, ne putem mobiliza.

Logistic vorbind, reușesc eu cumva să bag bicicleta în metrou.

Buuun ! și ajung la fața locului, adică în acel loc magic unde, ca în poveste, mă întâlnesc cu parlamentarul și unde…Ei, dragii mei, aici se rupe filmul !

Adică, putea să organizeze Alina Gorghiu o cursă cu struți (#struțoparlamentari) sau cu crocodili, (#crocoparlamentari) sau cu iguane gigantice (#iguaparlamentari) sau cu berbeci de Sibiu (#berbecoparlamentari) că o rezolvam.

Veneam și cu cobre veninoase dacă erau bune pentru curse !

Problema este însă la ultima parte, adică eu ce parlamentar aleg ?!

Vreau să fie clar, ca oameni îi stimez pe toți, ca profesionișți pe o parte dintre ei, dar ca parlamentari consider că toți sunt departe rău de situația de a satisface minimele criterii ca să pedalăm împreună. Cei de la putere au excelat prin excese în interesul lor iar cei din opoziție au excelat prin obstrucție sau inactivism. Bref, este frumos că luăm modele de evenimente parlamentare britanice dar, din păcate, nu le luăm la pachet cu parlamentarii lor (mă rog, au și ei uscăturile lor, dar este mare diferență la nivel instituțional). Vechea problemă cu forma și fondul.

Dacă voi ați găsit parlamentarul potrivit, bravo vouă, distracție plăcută, spre partea mea, multă neîncredere, poate la următorul Parlament.

Morala din cântecul lui Bourvil: Rien ne sert de courir. Il faut partir a point.

 

Bourvil – A bicyclette 

Stil – Blair versus Ponta

Vizita lui Tony Blair oferă și altceva decât expunere pentru oamenii politici, în special pentru Victor Ponta. Cred că a ieșit bine chiar dacă mai sunt unii care comentează contra. La organizare, eu unul aș fi optat pentru o locație mai ofertantă, dar poate nu este așa de important.

Am altă observație, minoră, aproape insignifiantă, puțin interesenată pentru blogosferă, este vorba de două elemente de stil relevante pentru prezența publică a celor doi lideri, Tony Blair și Victor Ponta. Mă refer la cămașă. Mai jos aveți o poză de pe blogul lui Victor Ponta. Mai multe poze aici.

Blair în cămașa albă și Ponta în cămașă bleu. Două elemente albe, strălucitoare, gulerul și manșeta fostului premier britanic atrag mai mult atenția în poză decât pata bleu mai puțin vizibilă. La Blair  manșeta albă trece frecvent prin dreptul primului nasture, chiar dacă este mâna de salut sau nu. La Ponta, fără manșetă, mâna stă cam inertă  –Vezi poza 1.

Dacă trecem pe video, gulerul alb apropiat de centrul imaginii, adică zona capului, dar mai ales folosirea ”profesionistă” a mâinilor cu manșete albe devine chiar importantă,  formezi triunghiuri pentru a canaliza atenția spre tine sau alte mesaje nonverbale – Vezi poza 2 și 3.

 

 

Dacă ar fi fost o zi obișnuită mergea o cămașă bleu la Victor, dar la un eveniment nu prea, mai bine alb.

La guler, 🙂  la Tony Blair avem un compromis bunicel, cam la limită, între fața sa ascuțită și gulerul Point Collar, se putea mai deschis.

La Victor, cu fața sa rotundă, e cam riscant, un Cutaway, accentuează fețele rotunde/lătărețe, chiar și în situația ideală de față ascuțită, trebuie să ai un nod de cravată de excepție. :))

În concluzie, cum haina îl face pe om și votul îl face pe politician.