Carențe legislative sau carențe etice

Când nu merge ceva în aplicarea legii auzim această explicație, sunt carențe legislative. În acel moment lucrurile se limpezesc, norii se destramă, iarba crește, pomii înfloresc, păsărelele cântă, un sentiment de pace și împăcare se așterne peste tot, curcubeul pastelat atârnă leneș la orizont, toate forțele naturii sunt în armonie, Steaua câștigă Liga Campionilor 3 ani la rând și lista lucrurilor extraordinare ar putea continua.
Și pentru toate astea trebuie să mulțumim  expertului în reforme legislative, Luminatului în ale dreptului, acest Maestru al sensurilor ultime, un fel de Demiurg cu robă care ne aduce liniștea eternă. Să mai facem niște legi, să schimbăm coduri, să corelăm legislații sectoriale, un proiect, două proiecte, trei proiecte…așa reînvățăm numerele până la infinit.
Cum mă număr printre cei mulți care sunt în afara domeniului, adică ne pricepem parțial și mai mult evaluăm cu sentimentul decât cu criteriile reci, mă întreb de fapt dacă explicația cu carența nu este un fel de găselniță, un truc. Cicero spunea, observase el ceva: mai multe legi, mai puțină justiție.
Adică unii se ocupă mai mult cu legile și mai puțin cu dreptatea. Și asta este o altă  mare diferență. Așa spunea și Kant, în drept un om este vinovat când încalcă drepturile celorlalți, în etică, omul este vinovat când se gândește la asta.
Și așa ajungem la miezul problemei. Cine se ocupă de carențele de etică ? Pe cine ați  auzit voi că iese pe post și spune avem o carență de etică. Cine ? Ne încălzește că, de exemplu, avem Agenție de integritate, coduri etice de partid când, de fapt, totul se rezumă la un set de regulamente și legi prin care revenim la aceeași problemă, a carențelor legislative. Încercați să aflați definiția integrității politice din Codul etic PDL dacă o găsiți să îmi spuneți și mie.
În concluzie, etica este ceva la care avem mult mai multe carențe și nu este apanajul juriștilor să o mai reglementeze și pe asta că o omorâm în regulamente și, mai mult, de fapt scoatem total omul din toată poveste asta și introducem dreptul. Când, în realitate, etica ar trebui să reducă omul în centrul atenției.
După umila mea părere, diferența dintre drept și etică ar fi că dreptul îți spune ce greșești , în timp ce etica îți spune în ce sens greșești. Sau altfel spus, legea îți spune ce drepturi ai, iar etica de ce ai acele drepturi.

Despre Claudiu Degeratu
Expert in securitate nationala, internationala, NATO, UE, aparare si studii strategice

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: