Ce vrea să spună Victor Ponta ?

English: Victor Ponta's portrait, president of...

Consider că Raportul MCV este o mână întinsă guvernului. Sunt de acord cu interpretarea de la Context PoliticMCV: The Good, the Bad and the Weird, lovitura ar fi putut fi mult mai dură.
Mutarea accentului pe media este o invitație discretă a Bruxellesului către Ponta de a se îndepărta de Antene, de a nu mai face guvernare la și cu televizorul . Este și o condiție nouă pusă guvernului pentru că USL a bifat vreo 4 puncte de pe lista de 10 din vară.
Așa că, în loc să critice dur Bucureștiul că nu a rezolvat decât parțial cele 10 puncte, Comisia mai adaugă un punct. Ai rezolvat 4, te lași greu, le negociezi prea încet, nu te pedepsim, doar îți facem o listă suplimentară.
Nu am înțeles această parte din reacția premierului Victor Ponta.
„E şi dezavantajul faptului că raportul nu a mai fost discutat şi cu noi, pentru că sunt câteva erori materiale: înţeleg că nu s-a întâmplat nimic cu cei patru miniştri care aveau sesizare de la ANI. S-a întâmplat! Nu mai sunt în Guvern şi îmi pare rău că nu sunt. Şi domnul Silaghi şi domnul Helvig şi domnul Pop şi doamna Andronescu. Tocmai că i-am sacrificat pentru că aveau o sesizare de la ANI, de care n-aţi mai auzit nimic şi probabil că nici nu veţi mai auzi nimic în viitor”, a spus Victor Ponta, în debutul şedinţei de Guvern.
Ce să înțeleg ?
Că Ponta a cedat la presiunile Comisiei ?
Că Ponta consideră sesizările ANI doar făcături ?
Că preferă să lucreze fără interferența ANI ?
Anunțuri

Duios studentul trecea…în politică

Marius Matache a scris un post interesant despre organizațiile studențești și politică, lideri și evoluția lor, Organizatii studentesti – pentru studenti au ba?
Organizatiile studentesti au aparut in Romania de dupa 1990 (sper sa nu gresesc) odata cu Liga Studentilor, infiintata pe 23 decembrie 1989. Evident, exista, inainte de 1989, si Uniunea Studentilor Comunisti din Romania, dar asa existau si sindicate, si legislativ (Marea Adunare Nationala), asa ca ma gandesc sa vorbim totusi de institutii (relativ, ca totul e relativ, nu?) libere. Iar scopul unor astfel de organizatii este, ma gandesc eu, reprezentarea intereselor studentilor. Majoritatea celor care au ocupat pozitii inalte in organizatiile studentesti au ajuns sa fie implicati politic. De altfel, Capital publica un articol pe aceasta tema in 2003, intitulat Miscarile studentesti, pepiniera pentru partide. Marian Munteanu a candidat la presedintie din partea Aliantei Nationale PUNR-PNR in 2000. Liga Studentilor a fost o prezenta activa in viata politica a Romaniei, “conducand ostilitatile” din Piata Universitatii din 1990.
Am comentat și eu dar, mai târziu, am realizat că de fapt ne scapă esențialul. Politica a fost în Universitate (vorbesc generic) înainte ca să existe organizațiile studențești post-decembriste. Este în logica instituțională românească dar și europeană, să existe o mediere politică între interesele studenților și interesele instituționale.
Este foarte greu să găsim măcar un singur exemplu de instituție de educație depolitizată în România.
De la Ecaterina Andronescu până la Ștefan Vlaston, de la Petre Roman (zvonurile din 1990 erau că premierul Roman a semnat repartizarea campusului universitar Leul, fosta școală de partid Ștefan ”Burghiu”, un complex pentru științe sociale, care a ajuns la Politehnică ?!?!) până la Aurelian Bondrea, sunt doar câteva exemple că educația a fost o chestiune eminamente politică.
Nu ar fi nimic rău că în Universitate sunt oameni angajați politic, inclusiv studenți, partea delicată vine când activitatea politică devine instrument/pârghie pentru politicile educaționale, când se tranzacționează decizii de natură profesională după interese politice, când, din rațiuni politice, instrumentezi la grămadă, studenți, profesori, toți otova.
Cred că soluția nu ar fi o depolitizare de fațadă, bine trâmbițată, ci o despărțire a apelor și coexistență. Sunt organizații mari studențești cu facțiuni politice în interior, sunt organizații studențești cu denumiri de paravan ale partidelor politice, avem fundații studențești sau care implică, în principal, studenți finanțate de partide, avem proiecte și programe studențești cu politici selective pe criterii politice, avem grupuri și rețele informale de studenți în jurul unor profesor arondați politic și tot așa.
Fără această diversitate nu putem spune că avem democrație, dar fără excesul de politizarea ar fi și mai bine. Altfel studentul deschis spre oportunități nu opune rezistență.
Morala
Studentul este o miză politică, el trebuie atras, educat, mobilizat, orientat de marketingul politic și livrat, bine împachetat în inocența sa ingenuă de splendidă naivitate atent studiată, partidelor politice.

 

Ne-fondurile europene

Am citit articolul Ioanei Morovan de pe Euractiv Tinta de absorbtie a fondurilor europene pentru 2013 – 6,5 miliarde euro. Misiune imposibila? mai mult atras de cifra ambițioasă asumată de noul ministru pentru fondurile europene.
Analiza Ioanei ridică destul de timid niște întrebări pertinente, bazate pe analiza anilor anteriori, față de capacitatea noastră de a trece de la un nivel mediu de 1,5 miliarde euro folosiți la 6.5 miliarde euro. O țintă nerealistă, mai ales în contextul unor mult trâmbițate restructurări, reforme, mă rog, chestiuni ambițioase și sforăitoare.
Articolul este destul de îngăduitor și chiar trece cu vederea un fapt. Concret, guvernul Ponta 1, de anul trecut, nu a reușit să pregătească structurile și autoritățile de management pentru un an 2013 plin de realizări.
Acest lucru se vede din modul în care Ministerul fondurilor europene a lansat și elaborat Raportul Strategic Naţional 2012. Documentul nu nu a făcut obiectul unor analize nici de presă nici printre vestitele noastre institute experte în fonduri europene.
Să nu uit ! Raportul a avut și o perioadă intitulată pompos, de consultare publică, doar vreo 10 zile, între 9 ianuarie – 19 ianuarie, atunci când lumea își revenea din lunga vacanță aprobată de premierul Ponta. De fapt puteau să pună și 48 de ore de consultare publică, tot nu s-a sesizat aproape nimeni. O excepție România curată, prin Raluca Pop, a avut observații,
În acest raport, de vreo 179 de pagini, mă așteptam să găsesc niște răspunsuri dar s-a dovedit a fi un lung și inutil efort de a rezista unor interminabile perorații în cel mai birocratic stil, cu mult limbaj de lemn și omisiuni savante.
Un singur exemplu, raportul de 179 de pagini, conține doar 10 pagini în care autorii vorbesc vag, dezorganizat și neprofesionist despre dificultăți, obstacole și lacune în domeniu. La subcapitolul despre problemele din autoritățile de management evident nu există nici măcar o vină localizată în aceste structuri, totul este lăsat pe seama reducerii salariilor cu 25 %, lipsei de personal, criza economică.
Cu asemenea experți și o asemenea atitudine față de probleme este îngrijorător că Guvernul a aprobat acest Raport.
Cconcluzia este una simplă, coaliția USL nu are soluții politice și nici economice pentru a îndrepta greșelile făcute de guvernele anterioare, Boc și MRU.

 

 

Cu folkul lui Make în Piața Matache

Dacă până în 89 folkul în România a fost fieful arhitecților și inginerilor (exagerez puțin), cu lansarea (care are loc la Teatrul Excelsior, în 11 februarie 2013, începând cu ora 19:30)  albumului HOINAR în Piața Matache, intră în scenă un chimist vestit, pe numele său Marius Matache.

Și folkul dar și chimia vor avea de câștigat din acest album, dar cel mai mult publicul.

Pin metode specifice, hehehe, am ascultat albumul și mă declar entuziasmat de calitate pieselor și a selecției, dintre care vreo 3-4 cântece vor sta cu siguranță în orice retrospectivă muzicală a anului 2013 și în categoria istoria folkului românesc.

Vă invit și eu la lansarea albumului, aveți mai multe detalii aici Concert pentru prieteni la Excelsior.

Mult succes dom profesor!