Duios studentul trecea…în politică

Marius Matache a scris un post interesant despre organizațiile studențești și politică, lideri și evoluția lor, Organizatii studentesti – pentru studenti au ba?
Organizatiile studentesti au aparut in Romania de dupa 1990 (sper sa nu gresesc) odata cu Liga Studentilor, infiintata pe 23 decembrie 1989. Evident, exista, inainte de 1989, si Uniunea Studentilor Comunisti din Romania, dar asa existau si sindicate, si legislativ (Marea Adunare Nationala), asa ca ma gandesc sa vorbim totusi de institutii (relativ, ca totul e relativ, nu?) libere. Iar scopul unor astfel de organizatii este, ma gandesc eu, reprezentarea intereselor studentilor. Majoritatea celor care au ocupat pozitii inalte in organizatiile studentesti au ajuns sa fie implicati politic. De altfel, Capital publica un articol pe aceasta tema in 2003, intitulat Miscarile studentesti, pepiniera pentru partide. Marian Munteanu a candidat la presedintie din partea Aliantei Nationale PUNR-PNR in 2000. Liga Studentilor a fost o prezenta activa in viata politica a Romaniei, “conducand ostilitatile” din Piata Universitatii din 1990.
Am comentat și eu dar, mai târziu, am realizat că de fapt ne scapă esențialul. Politica a fost în Universitate (vorbesc generic) înainte ca să existe organizațiile studențești post-decembriste. Este în logica instituțională românească dar și europeană, să existe o mediere politică între interesele studenților și interesele instituționale.
Este foarte greu să găsim măcar un singur exemplu de instituție de educație depolitizată în România.
De la Ecaterina Andronescu până la Ștefan Vlaston, de la Petre Roman (zvonurile din 1990 erau că premierul Roman a semnat repartizarea campusului universitar Leul, fosta școală de partid Ștefan ”Burghiu”, un complex pentru științe sociale, care a ajuns la Politehnică ?!?!) până la Aurelian Bondrea, sunt doar câteva exemple că educația a fost o chestiune eminamente politică.
Nu ar fi nimic rău că în Universitate sunt oameni angajați politic, inclusiv studenți, partea delicată vine când activitatea politică devine instrument/pârghie pentru politicile educaționale, când se tranzacționează decizii de natură profesională după interese politice, când, din rațiuni politice, instrumentezi la grămadă, studenți, profesori, toți otova.
Cred că soluția nu ar fi o depolitizare de fațadă, bine trâmbițată, ci o despărțire a apelor și coexistență. Sunt organizații mari studențești cu facțiuni politice în interior, sunt organizații studențești cu denumiri de paravan ale partidelor politice, avem fundații studențești sau care implică, în principal, studenți finanțate de partide, avem proiecte și programe studențești cu politici selective pe criterii politice, avem grupuri și rețele informale de studenți în jurul unor profesor arondați politic și tot așa.
Fără această diversitate nu putem spune că avem democrație, dar fără excesul de politizarea ar fi și mai bine. Altfel studentul deschis spre oportunități nu opune rezistență.
Morala
Studentul este o miză politică, el trebuie atras, educat, mobilizat, orientat de marketingul politic și livrat, bine împachetat în inocența sa ingenuă de splendidă naivitate atent studiată, partidelor politice.

 

Despre Claudiu Degeratu
Expert in securitate nationala, internationala, NATO, UE, aparare si studii strategice

2 Responses to Duios studentul trecea…în politică

  1. Tre3i says:

    Banicioiu sa ne judece!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: