Smart defense sau credibilitatea NATO ?
30 aprilie 2013 Un comentariu
Am mai scris pe un ton foarte sceptic aici și aici despre un concept paliativ, smart defense, lansat în NATO. Reiau tema, mai mult provocat de un articol din JFQ – NATO’s Level of Ambition:Beyond Strategic Reach by Dean A. Nowowiejki.
Este un articol care cântă prohodul actualului Concept strategic NATO. În condițiile unui nivel de ambiție ridicat dar cu bugete naționale sărace pentru apărare, Conceptul strategic actual nu a reușit decât parțial să răspundă unor provocări anterioare anului 2010. Nu ne ajută la tranziția din Afganistan, nu a rezolvat problema NRFului, nu putem spune că avem mai multe capabilități la dispoziția Alianței.
În acest context fără orizont, articolul lansează două propuneri.
Prima, autorul propune actualizarea Conceptului Strategic prin introducerea unui capitol de Smart defense. În principiu cred că se poate, formal și politic, dar oricum nu rezolvă problema lipsei de voință politică. În plus conceptul, așa cum a fost negociat și acceptat de aliați nu este un angajament ferm. Ar fi și imposibil să aplici cu adevărat principiul complementarității în condițiile în care SUA este contributorul militar și financiar cel mai important. Dacă după mai bine de 10 ani de Afganistan nu s-a reușit o complementaritate de tip nou (sigur că între SUA și UK sau Turcia este mai ușor să realizezi complementaritatea care oricum exista și înainte de Afganistan) în Alianță atunci trebuie să ne gândim la un cu totul alt tip de Smart defense decât cel existent în Alianță, unul care să ia în calcul că politica națională de cheltuieli pentru apărare este mai schimbătoare decât o știam noi din timpul Războiului Rece.
A doua propunere, amendarea nivelului de ambiție pentru misiuni neplanificate, adică cele din sfera apărării colective și descurajării. Propunerea în sine este un semnal pentru europeni, în special pentru problemele permanente legate de limitările naționale care vizează nu doar Afganistanul ci și obiectivele din sfera Articolului 5, de apărare colectivă. Această propunere ridică și un semn foarte mare de întrebare privind modul în care evolueză concepția americană despre Europa apărării, despre viitorul pe flancul estic al Alianțeiși despre planurile de apărare în zona euro-atlantică.
În cazul în care se vor îndesi propunerile americane privind actualizarea cât mai urgentă a Conceptului Strategic, un răspuns european va trebui să fie livrat. Greu însă de spus cum va arăta acest răspuns cu Siria și Iranul la ușă.