Operațiunea ”Torționarii comuniști”

IICCMER  a inițiat, se pare, zic se pare cu bună știință, o campanie împotriva torționarilor din închisorile comuniste și, se pare, cu un demers de natură juridică, adică, se pare, că au făcut plângeri penale pe numele acestor asasini. Cum a fost lansată campania? evident prin presă.

Caut de două zile să citesc textul plangerii penale al primului torționar A. Vișinescu din lista promisă, nu este de găsit. și asta în contextul în care, în trecut, institutul IICCMER a publicat pe pagina de net alte plângeri penale. Acum nu. De ce ? Greu de spus.

În schimb în presă subiectul este intens folosit.

Nu înțeleg de ce nu se publică plângerea penală ?

Nu înțeleg de ce IICCMER nu pune la dispoziție un dosar Visinescu cu toată documentația ?

Nu înțeleg de ce după un debut mediatic fulminant, vine un cercetător de la IICCMER, Dumitru Lăcătușu, care senin recunoaște că de fapt:

Informaţiile despre biografia lui Alexandru Vişinescu sunt în cele mai multe cazuri de sorginte memorialistică, nedescoperindu-se până în prezent un dosar de cadre, profesional sau de partid al cărui titular să fie. În mod sigur, acestea există, dar ele nu sunt încă accesibile cercetătorilor şi celor interesaţi de studierea lor. – sursa 

Nu înțeleg cum un institut cu pretenții, după ce promite marea cu sare, și reprezentanții se perindă pe la TVuri, ne livrează mesaje standard cu lacune documentare ?

Dacă primul caz prezentat este așa de subțire documentat ce să  mai spunem de restul ?!

Nu înțeleg cum oameni cu pretenții din presă, blogosoferă și sfera academică preiau ca găinile orice mărgică bine împachetată mediatic și nu cer informații verificate și documentate.

Vă dau un exemplu.

IICCMER nu poate să prezinte dovezi, directe, oficiale, autentificate, că Alexandru Vișinescu a fost comandant, numit oficial, al închisorii Râmnicu Sărat în perioada 1956-1963.

Dumitru Lăcatușu scrie citând o declarație a lui Vișinescu: ”iar, în aprilie 1956, fostul comandant Emil Constantinescu a fost trecut în rezervă „în urma unor aspecte negative în activitatea acestuia”, iar „comanda unităţii fiind predată mie”.

Lăcatușu trebuie să știe că ”predare comenzii” nu echivalează cu numirea oficială a lui Vișinescu de către Direcția Generală a Penitenciarelor.

Bref, IICCMER și Lăcatușu ar trebui să afle clar cât timp a fost Vișinescu comandant oficial de penitenciar și cât timp acesta a fost doar ”locțiitor cu regimul” (adică era adjunct) la Râmnicu Sărat. Poate cineva să spună că nu contează, dacă a torturat oameni este criminal, dar avem precedente în justiție când detaliul contează enorm în decizia judecătorului.

Dacă plângerea are asemenea inadvertențe atunci orice avocat al apărării defilează elegant printre proceduri.

Efectele unui eventual eșec al operațiunii ”Torționarii comuniști”

1. Se compromite activitatea IICCMER și implict imaginea Guvernului.

2. Se compromite ideea de justiție împotriva ororilor comunismului.

3. Se compromite orice alte viitoare încercări de a redeschide un asemenea dosar.

4. Se compromite orice încercare de a educa tânăra generație.

În final, inițiatorii ar trebui să învețe mai mult din Operația ”Last Chance”.

Revin pe temă cu un alt post.