Regionalizare, descentralizare, decuplare și recuplare

După ce am citit articolul foarte bun al profesorului Dumitru Sandu Consolidare sau degradare funcțională in regionalizarea românească? am încercat să sî îmi dau seama unde ne aflăm cu întreg procesul. Dumitru Sandu constată ceea ce era de așteptat: Cele două procese de descentralizare și regionalizare sunt acum, din păcate, decuplate.” Cu alte cuvinte, se iau decizii prudente, bazate pe actualul model de relație între centru-local, între puterea centrală și cea locală. 
Politicienii preferă o descentralizare, adică o acțiune controlată de la centru, implicând o serie de măsuri administrative, negociate la vârf între miniștrii și sunt mai puțin interesați de o strategie pe termen lung.
Aș specula să spun că fragmentarea amintită de profesorul Sandu reproduce de fapt profilul fiefurilor politice, adică singurul model de status-quo agreat de baronii locali (folosesc generic expresia pentru a defini actorii politici direct interesați să își păstreze influența locală).
În realitate, opțiunea guvernului pentru acest model de descentralizare și concluziile unui sociolog expert în analiză regională ne relevă un lucru simplu, puterea centrală este din ce în ce mai degradată, se bazează din ce în ce mai mult pe alianța și consensul ad-hoc al unor forțe locale care au un cuvânt de spus la centru în detrimentul unui interes general.
Dumitru Sandu atacă în subtext și baza unei manipulări care vizează regionalizare. În târg se discută, mai pe față, mai voalat, că regionalizarea ar putea afecta statul unitar național. Nimic mai neadevărat, un stat puternic ar trebui să își genereze noi actori instituționali, administrativi sau economici care să balanseze o eventuală forță locală centrifugă.
Statul este de fapt, prizonierul unor oameni politici susținuți local și ajunși în structurile decidente ale guvernului.
Cu alte cuvinte, statul, în loc să delege strict adiministrativ atribuții la județe, în mod nomal ar fi trebuit să genereze actorii regionali ca interfață, pentru a reduce presiunea unor actori locali. În plus pe lângă actorii regionali, ar mai fi nevoie și de alte instituții naționale cu rol regional, de exemplu un alt set de reguli de reprezentare a asociațiilor patronale și sindicale în structurile regionale și locale, ar mai fi nevoie și de altele, dar nu insist.
Pe scurt statul român se condamnă singur la o devoluție haotică.

 

În altă ordine de idei, vă semnalez un model de abordare și analiză regională cu ecou european și bine construit din punct de vedere științific.

Extremadura Regional Foresight Exercise

The Extremadura region has carried out the first regional foresight exercise to help devise a global strategy for the socio-economic development of the region so as to enhance economic growth. The main agents involved in regional development set out to plan a desirable future for the region and clearly define investment priorities. The Extremaduran foresight exercise aimed at projecting the position of key sectors and technologies in the context of future international trends.

Expert Panels as Key Instrument
Extremadura decided to use the Regional Foresight Strategic Policy Intelligence tool due to its potential for providing valuable inputs to strategy and policy planning for the region and for mobilising collective strategic action. Moreover, regional foresight is a means for those sharing a common territory to better shape and control its future development.

The regional foresight exercise had a dual focus. On the one hand, the exercise concentrated on science and technology, placing emphasis on technological development, market opportunities
and social needs, and, on the other hand, the exercise aimed at developing key sectors, stressing economic growth.
Based on the recommendations of the OPTI Foundation, the RegStrat project partners, the Compendium and the Guidelines elaborated within the RegStrat project, and having as a reference
the Technology Foresight in Ireland, we selected the expert panel as a method building on expert knowledge to develop long-term visions. This method is commonly used in national and regional foresight studies and is very valuable for compiling information and knowledge, stimulating creative
views and new insights, and more widely diffusing the results as well as awareness of and familiarity with the process.

Anunțuri

Profeții

Why we need fairytales: Jeanette Winterson on Oscar Wilde  by Jeanette Winterson

Academic criticism of Wilde’s work has too often dismissed these fairy stories as a minor bit of sentimentalism scribbled off by an iconoclast during a temporary bout of babymania. But since JK Rowling‘s Harry Potter and Philip Pullman’s His Dark Materials, children’s literature has been repositioned as central, not peripheral, shifting what children read, what we write about what children read, and what we read as adults. At last we seem to understand that imagination is ageless. Wilde’s children’s stories are splendid. In addition, it seems to me that they should be revisited as a defining part of his creative process.

Wilde had a lifelong interest in Catholicism, although he was only baptised on his deathbed. He had a theory that Christ was the perfect example of what an artist should be – a true individual, a political and social radical, someone who enjoyed the company of the poor and the outcast – as Wilde did. Someone who could forgive and in whom love was transfigured as imagination. What is the resurrection if not the triumph of imagination over experience? His most overtly religious story is „The Selfish Giant”. In a world that is always winter, long beforeCS Lewis created Narnia, Wilde’s Giant is both fairytale giant and Victorian industrialist. Wilde hated the hoarding and excesses of his epoch’s materialism – not because he was a socialist, but because his whole endeavour, his cult of art and beauty, was a fight against the coarsening of the soul.

De Ziua Națională a Turciei

Asalamu alaykum !  La Mulți Ani ! 

 

Neologisme

The Word For… by Ivan Crouch

There ought to be a word for “the limbo-like precincts of an airport baggage claim, where groggy travellers gather around the motionless treads of empty conveyor belts.” It is a singularly desolate scene, and there should be a succinct way for a forlorn luggage-seeker to text a quick apology to the friend who is idly circling the airport roads. Now, there is: “baggatory.”

That clever turn is just one of a couple hundred neologisms coined by Liesl Schillinger in her new book, “Wordbirds: An Irreverent Lexicon for the 21st Century.” Other gems include “social crawler” (a party-goer who accidently mingles with losers); “Facebook-happy” (a miserable person who fakes bliss in carefully managed Facebook posts); “polterguy” (an ex-boyfriend who haunts future relationships); “factose intolerant” (a person who claims a false allergy or irrational antipathy to certain foods); and “rotter” (the bottom drawer in the refrigerator where produce goes to putrefy). Most of the words and phrases in the collection are accompanied, in a bit of whimsy, by an illustration of birds acting out the scenes described: the “social crawler” is a peacock mixing with pigeons.