România, Rusia și resursele energetice din Marea Neagră

Din Adevărul, sub semnătura Alinei Boghiceanu, aflu că  Radu Dudău și Laurențiu Pachiu au scris pentru Foreign Policy România o analiză  despre posibilul impact al anexării Crimeei asupra exploatării resurselor de gaz din perimetrele câștigate la proces de România de la Ucraina. Cum nu citesc revista respectivă, merg pe mâna Alinei Boghiceanu care rezumă studiul. Printre altele, cei doi autori, membri de marcă Energy Policy Group, ar afirma că:

Rusia ar putea susţine, de pildă, că nu mai recunoaşte şi nu se consideră ca succesor al Tratatului bilateral de prietenie, respectiv al Tratatului de delimitare a frontierei dintre România şi Ucraina sau că nu apreciază ca opozabilă decizia Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) în speţa România-Ucraina, cu privire la elementele de teritoriu care sunt legate de Crimeea. Specialiştii susţin însă că această eventualitate este, totuşi, improbabilă văzută în lumina practicii consacrate a Rusiei în relaţiile sale internaţionale de a se prevala de tratate, nu de a le denunţa. Într-adevăr, după cum este menţionat în tratatul de încorporare a Peninsulei Crimeea în Federaţia Rusă, din 18 martie 2014, Moscova se obligă să aplice dreptul internaţional în ceea ce priveşte graniţele maritime în Mările Neagră şi de Azov (Art. 4, par. 3).

Despre cum respectă Rusia tratatele internaționale, Radu Dudău și Laurențiu Pachiu poate ar fi trebuit să nu uite că:

1. Acordul de la Budapesta prevedea respectarea de către Rusia a granițelor Ucrainei. În realitate, Rusia a denunțat de facto Acordul de la Budapesta în data de 5 Mai 2014 când ministrul Lavrov a refuzat să participe la întâlnirea tărilor semnatare ale acordului.  Aș putea aminti și invadarea Georgiei, caz în care Rusia a încălcat norme de drept internațional.

2. Despre respectare de către Moscova a granițelor maritime. Cei doi autori, dacă Alina Boghiceanu a înțeles punctul lor de vedere, ar trebui să știe că Moscova și-a făcut o prioritate din a modifica granițe maritime după interesul militar și economic. Pentru Moscova granițele maritime din Marea Neagră nu sunt la fel de importante ca ”frontierele geopolitice”. Pe flancul nordic Rusia a negociat, 20 de ani, cu Norvegia o graniță maritimă în contextul în care forța militară norvegiană, susținută de SUA și UK, a descurajat Moscova. În cazul nostru, singura graniță care contează pentru Rusia este linia dreaptă imaginară care leagă Sulina de Batumi. Adică regiunea de nord a Mării Negre este o zonă strategică legată strâns de securitatea Caucazului și toată regiunea militară de sud a Federației Ruse.

Mă hazardez să conchid, fără să văd articolul original, că autorii au căteva premise greșite în analiză:

–  în viitorul apropiat, dominația Rusiei în Marea Neagră se va intensifica. Eu cred că dominația Moscovei va scădea pe termen mediu și lung.

– În viitor nu vor fi negocieri directe sau arbitraje internaționale privind noua graniță maritimă dintre Ucraina și Rusia. Eu cred că Kievul va dori să rezolve mai rapid  problema graniței maritime cu Rusia la presiunea Bruxellesului. Totul depinde însă de un plan de pace complicat și supervizat de marile puteri.

– că  România nu va putea convinge UE  să se implice mai mult în Marea Neagră și că strategia energetică europeană nu va juca un rol în Marea Neagră. Eu cred că UE își va lămuri strategia energetică pentru Marea Neagră. Cazul Bulgaria – South Stream este relevant în acest sens. Bruxellesul nu va mai tolera rolul de primadonă pentru Gazprom.

–   România ar avea o strategie energetică pentru Marea Neagră și că va începe urgent exploatarea perimetrelor câștigate la Haga. Eu nu cred că România are o strategie energetică pentru Marea Neagră și nici nu cred că exploatărilor vor demara așa curând.

Rusia ar putea susţine, de pildă, că nu mai recunoaşte şi nu se consideră ca succesor al Tratatului bilateral de prietenie, respectiv al Tratatului de delimitare a frontierei dintre România şi Ucraina sau că nu apreciază ca opozabilă decizia Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) în speţa România-Ucraina, cu privire la elementele de teritoriu care sunt legate de Crimeea. Specialiştii susţin însă că această eventualitate este, totuşi, improbabilă văzută în lumina practicii consacrate a Rusiei în relaţiile sale internaţionale de a se prevala de tratate, nu de a le denunţa. Într-adevăr, după cum este menţionat în tratatul de încorporare a Peninsulei Crimeea în Federaţia Rusă, din 18 martie 2014, Moscova se obligă să aplice dreptul internaţional în ceea ce priveşte graniţele maritime în Mările Neagră şi de Azov (Art. 4, par. 3).

Citeste mai mult: adev.ro/n77zhj

Anunțuri

Despre Claudiu Degeratu
Expert in securitate nationala, internationala, NATO, UE, aparare si studii strategice

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: