M-a frapat un lucru, dr. Arafat pare obsedat de sistem. Eu înțeleg că dacă nu îți promovezi propriul proiect nimeni nu îl promovează dar Arafat intră singur într-o capacană clasică.
El vrea să extindă experiența SMURDului la întreg sistemul național de gestionare a dezastrului. Numai că uită un lucru, dacă răspunsul medical de urgență conceput de dr. Arafat merge bine asta nu înseamnă că tot sistemul național pentru gestionarea dezastrelor trebuie să fie organizat ca un serviciu de ambulanță.
Este greșeala clasică să reformezi un sistem ținând cont, ori de ce cunoști tu ca manager foarte bine, adică doar partea medicală, ori de cea mai recentă experiență majoră sau relelvantă.
Relevant pentru modul unilateral în care vede dr. Arafat lucrurile este faptul că în tot interviul nu veți găsi menționate două zone de maxim interes pentru un sistem națioanl: rolul autorităților locale și rolul voluntarilor
De exemplu, citez:
În acest moment suntem cam „descoperiţi”…
Da, într-o situaţie de dezastru, sistemul va fi depăşit, cine crede contrariul greşeşte. Din cauza asta se numeşte situaţie de dezastru. Dacă sistemul nu e depăşit, atunci nu mai am dezastru. Sistemul nu va face faţă, dacă avem parte de un cutremur mare. Bucureştiul singur nu va face faţă şi atunci vom mobiliza restul ţării, unde vom trimite o parte din pacienţi.
Dacă ai 1000 de bucureșteni răniți netransportabili de primă urgență peste numărul de locuri din spitalele bucureștene și nu ai destul personal medical, ce faci ? Poate ne trebuie mai multe locații în București asigurate de primărie și mai mulți voluntari locali.