O lecție pentru România

Războiul din Ucraina ne oferă mai multe lecții, politice, militare, etc.

Una este însă importantă pentru țările NATO vecine cu Ucraina și este de natură militară.

Înainte, fac o paranteză. Mă amuză analiza lui Traian Băsescu care consideră că în Ucraina este un război hibrid, preluând analize poloneze, americane, etc și în același timp solicitână prezența trupelor NATO în România. NATO ca alianță politico-militară nu operează cu conceptul de război hibrid, și nici nu va opera atâta vreme cât va avea o dimensiunea predominant defensivă și militară.

Strategia rusă a fost să instruiască și să mobilizeze o combinație de luptători din trei categorii: ruși din Ucraina, mercenari și soldați și ofițeri rusi din armata Federației. Și în cazul Crimeei dar și în cazul Ucrainei de Est asigurarea frontului cu echipamente, muniție, materiale a fost o prioritate. Cât timp forțele ucrainiene operau mai mult sub mandat antiterorist, asigurarea cu armamanet din Rusia se făcea punctual. În momentul când strategia ucrainieana a fost dezvoltată mai mult ca o ofensivă militară, Rusia a început să pună în mișcare o mașinărie de război clasică, cu deschideri de noi fronturi, cu asigurarea de capete de pod pentru aprovizionare și cu o strategie mai evidentă.

Ucraina, cu armata la pământ, a avut probleme în ambele faze, antitero și militară, iar asigurarea deficitară a frontului  în faza militară a ultimelor săptămâni este de manual. Ucraina credea ca o ofensiva fulger va spulbera rapid toată rezistența rusă așa că Kievul nu și-a asigurat echipamente, oameni și materiale pentru mai multe luni de conflicte, sperau că în câteva săptămâni vor trece la negocieri de pe poziții in teren avantajoase. În schimb Rusia, prin organizarea unui număr mare de exerciții la graniță a camuflat asigurarea unui număr mare de echipamente și materiale gata să fie trimise peste graniță.

Acum NATO anunță inițierea desfășurării unor baze de aprovizionare, se spune că vor fi 5 la număr, pentru a asigura desfășurarea rapidă a forțelor de reacție rapidă. Simbolic măsura militară este ok, este un semnal politic de consens dar foarte limitată.

Dacă transpunem scenariul aplicat de ruși  în Ucraina, dacă ne uităm la elementele sale de bază vom vedea că desfășurarea forțelor NATO nu este soluția magică.

1. Demonstrații și manifestații în zonele cu populație minoritară compactă rusească.

2. Atacarea și ocuparea instituțiilor locale de forță: interne, armată, justiție, servicii secrete.

3. Organizarea noilor autorități locale.

4. Organizarea grupurilor de rezistență locale și realizarea primei ierarhii paramilitare locale.

5. Angajarea luptei cu unitățile forțelor de interne și generare unor confruntări punctuale în zonele urbane pentru mobilizarea de noi forțe locale.

6. Reorganizarea administrativă, politică și economică a teritoriului.

7. Dezvoltarea apărării militare teritoriale supervizată de experți militari din Federația Rusă. O nouă ierarhie militară locală subordonată conducerii regiunii militare limitrofe din Federația Rusă.

8. Organizarea apărării în orașele principale, aeroporturi, autostrăzi și căi ferate.

9. Confruntarea militară pe spații largi, apărarea orașelor și a altor obiective, introducerea în luptă a echipamentelor militare care asigură lovituri la distanțe medii, apărare antiaeriană și culegerea de informații.

10. Conflict militar cu număr de forțe sporite, echipamente avansate și deschiderea a mai multor fronturi. Planificare militară și asigurarea continuității în aprovizionare.

Dacă vom compara aceste scenariu și ce misiuni are o Forță de reacție rapidă NATO (FRRNATO) vom vedea că aceasta nu poate interveni eficient în toate fazele scenariului, dacă, să zicem, ar fi cazul într-o țară baltică cu populație rusofonă.

1. FFRNATO ca forță de sine stătătoare are următoarele misiuni:

  • Non-combatant Evacuation Operations (NEO). – Are nevoie de acordul țării gazdă.

  • Support Consequence Management (CBRN events or humanitarian crisis situation). Are nevoie de acordul țării gazdă.

  • Crisis Response Operations, including Peacekeeping. Are nevoie de mandat internațional.

  • Support Counter Terrorism (CT) operations. Doar poate sprijini operațiuni antitero desfășurate de alte forțe specializate.

  • Embargo operations. Fără implicare în conflict.

2. FRRNATO ca forță de intrare pentru grosul trupelor NATO care ar trebui să fie desfășurate după un interval de timp.

– desfășurarea și angajarea luptei într-un mediu ostil, operație de Peace Enforcement. Și în acest caz FRR nu poate fi opusă unor forțe de sabotaj, diversiune, populație civilă ostilă, grupuri paramilitare care desfășoară actiuni de gherilă sau teroriste.

3. FRRNATO ca forță demonstrativă

  • Deployed as a demonstrative force package in order to show the resolve of member nations (quick response operations to support diplomacy as required).

Partea bună, cea politico-militară a Forței de reacție rapidă este tipul de teatre de conflict în care ar putea acționa:

  • ”The NRF (forța  de reactie rapida) will be used wherever the NAC (consiliul nord-atlantic)  feels its capabilities are required, within NATO, adjacent and beyond its boundaries.The NRF will be used wherever the NAC feels its capabilities are required, within NATO, adjacent and beyond its boundaries.”

În principiu, dacă există voință politică, Forța de reacție rapidă NATO poate fi folosită și în Ucraina. Dar nu există.

Pentru moment, chiar și cu o creștere în intensitate a politicii ruse anti-NATO FRR va fi mai mult o forță demonstrativă, prezentă prin exerciții și vizibilă.

Noile baze NATO, care sunt de fapt temporare,  nu vor fi în realitate baze, ci mai mult facilități NATO în cadrul unor unități naționale care deja există.

În România probabil va fi M. Koglaniceanu unde oricum sunt americanii, la polonezi au comandamentul forței multinaționale de la Sczecin, alocat la NATO de multă vreme, la unguri au baza C17 de transport strategic, vom vedea ce va fi și pe la baltici,  dar nu mă aștept la ceva spectaculos.

În concluzie, din punct de vedere militar, convențional, se poate anticipa două aspecte: sporirea misiunilor NATO de supraveghere aeriană pe flancul estic, iar terestru mai multe exerciții. Aceste exerciții, în număr sporit au fost cerute cu mai mult timp în urmă, încă din 2010 când Alianța a lansat noul Concept strategic. Nu pot să spun că au sporit spectaculos în amploare, complexitate și semnificație, tot ce am văzut în 2014 a fos tmai mult organizat în pripă, sub imperiul crizei, vom vedea probabil în următorii ani dacă și cum se va dezvolta strategia NATO.

Pe plan național, vorbind strict de România, avem doar niște angajamente politice pentru a mări modest bugetul apărării, foarte puține exerciții de amploare pe plan național pentru că nu sunt bani, prea puține idei pentru modernizare și o letargie în găsirea unor soluții de sporire a credibilității apărării. Nu mă aștept ca viitorul președinte să vină cu concepte noi, revoluționare privind apărarea, în contextul unei încetiniri a performanțelor economiei. Nici în interiorul Armatei nu sunt preocupări pentru a răspunde crizei din Ucraina, nu există inițiative. Expectativa și pasivitatea sunt legate direct de incertitudinea din guvern dar și de incertitudinea din NATO care se vede obligat să analizeze avantajele și dezavantajele unei inițiative de a denunța acordul NATO-Rusia.

Alianța este incapabilă să declare ca inamic oficial Federația Rusă.

Despre Forța de reacție rapidă mai multe aici

Anunțuri

Despre Claudiu Degeratu
Expert in securitate nationala, internationala, NATO, UE, aparare si studii strategice

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: