Je préfère le désespoir à l’incertitude – Jean-Paul Sartre

Să alegem răul cel mai mic la prezidențiale, acesta ar fi sfatul lui Brăduț Florescu, sfat care are și o recomandare pentru sceptici. Da, îl alegem pe cel mai puțin rău dar acesta se face mare și atunci ce facem ? După Florescu, ar fi o soluție, să îl monitorizăm, să îi amendăm derapajele, să îl ținem din scurt, pe scurt, să fim vigilenți tovarăși ! Vigilența civică ne scapă de dictatori ! Vax, jalnică iluzie.

Mă rog, Florescu nu este primul care ne livrează stereotipuri de campanie, oarecum mai decent ambalate, și știind că nu este convingător ne livrează și sfatul mobilizator că să nu ne lăsăm pe tânjală, să ne ridicăm nivelul combativ, să fim morali, drepți și justițiari ca Vodă Cuza.

Probabil Florescu nu a citit un articol mai vechi Despre teoria răului cel mai mic – Adrian Niță.

Niță sugerează un lucru sănătos pe care să îl facem, ca exercițiu personal. Ne putem întreba care este răul cel mai mic, dar, la fel de bine ne putem întreba care ar fi cel mai bun ? Înclin să îi dau dreptate că nu trebuie să luăm de bun orice, oricum.

Teoria celui mai mic rău

Pe scurt, răul în politică este rău prin esență și nu doar prin „acțiunile politicianului” însă omul obișniut nu este interesat de esență ci de superficial. Candidații se acuză reciproc de tot felul de ”rele”, așa că votantul are de unde să aleagă. Pe două coloane avem lista de rele din dreptul numelui fiecărui candidat. În acest caz, propagandă îți dă pe tavă listele de ”rele”, ai de unde să alegi, oho, doar să ai timp să te joci cu panoplia negativă a candidaților. Votantul nu mai trebuie să facă eforul de a gândi, cantitativ, dacă găsește o discrepanță între cele două liste alege lista cea mai scurtă și cu asta basta.

Teoria celui mai bun

Ei, aici avem o problemă. Este mai ușor să definești răul în politică și aproape imposibil să ai consens când vine vorba de ce este bun. De ce ? simplu. Ar fi două cauze.

Prima, o bună politică trebuie să o pui în legătură cu propria persoană, nivelul tău de satisfacție, modul cum trăiești, așteptări. La răul din politică este mult mai simplu, găsești ușor motive de insatisfacție, la buna politică trebuie să te gândești, să pui capul la contribuție, să faci un bilanț personal. Nu găsești ușor liste de lucruri bune în politică.

A doua, buna poltică este mult estompată de binele din alte zone mai aproape de noi, familia, prietenii, mediul social apropiat. Așa că nu putem trage o linie directă între politică și binele personal, între candidatul bun și votul nostru.

În concluzie, este foarte greu să îl alegi pe cel mai bun, este greu pentru că nu este psihologic confortabil pentru cei mai mulți dintre noi.

În plus, teoria răului cel mai mic ne dă informații cu lux de amănunte despre trecut. Dacă am face o bună analiză a celui mai bun, am putea avea mai multă informație despre viitor dar cu o doză mare de incertitudine.

Psihologic ne confruntăm cu două universuri ”universul răului făcut în trecut care se poate repeta cu siguranță în viitor” și ”universul binelui neclar din trecut și incert în viitor”.

A vota binele este un pariu foarte riscant și din alt motiv.

Votezi cel mai mic rău, câștigă cel pe care pe îl votezi și ajunge un mare rău pentru țară. Ghinion, ală micu și rău a ajuns mare și rău. Bref, așa era de mic, credeam că se cumințește, asta e, nu a fost așa. Discrepanța nu este mare între ce ai votat și ce a ajuns.

Votezi pe cel mai bun, câștigă cel pe care îl votezi și, ce să vezi ! ajunge mare și rău ! Asta este un dezastru pentru psihicul nostru de votanți serioși, este un șoc. Așa că ne ferim de asemenea mari dezamăgiri.

Ce facem ? adică ce facem dacă refuzăm ambele teorii, răul ce mai mic și cel mai bun ?

Răspunsul este în titlul preluat după o vorbă de la Sartre.

 

Anunțuri

Despre Claudiu Degeratu
Expert in securitate nationala, internationala, NATO, UE, aparare si studii strategice

2 Responses to Je préfère le désespoir à l’incertitude – Jean-Paul Sartre

  1. mihaelabiolan says:

    Anul acesta se pare ca nu avem de ales nici binele nici raul (mici sau mari), ci penibilul si inadecvarea – intr-o multitudine de forme.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: