Cu PSD-ul la raze

Nu îmi dau seama dacă tema reformării PSD este doar o tactică de reducere a efectului negativ al rezultatului alegerilor sau este doar o mișcare făcută în pripă de grupul lui Victor Ponta.

Ar fi important de analizat tema reformei din motivul simplu că momentul de grație din 2012 al PSDului a însemnat multe voturi pentru Parlament și mari așteptări după o criză economică greu de uitat. Să ajungi în 2014 la un pas de a câștiga fotoliul de la Cotroceni și a doua zi să oferi spectacolul unui partid măcinat intern este prea mult pentru electoratul de stânga. Lupta asta internă relevă 3 grupuri active în PSD: grupul Ponta, grupul Geoană-Vanghelie și grupul Iliescu. Interesant este că primul pas a fost făcut de grupul Iliescu prin critica lui Nicolae Șerban la adresa apropiaților lui Ponta, tata socrul și Ioan Rus. Grupul Geoană-Vanghelie a preferat o acțiune discretă în partid de subminare în perspectiva unui congres extraordinar iar grupul lui Ponta a mizat pe măsurile disciplinare post-alegeri împotriva celor care încep să conteste autoritatea lui Ponta.

Al patrulea grup, mai puțin activ este grupul liderilor locali PSD cu influență, baronii locali, care preferă să vadă în perspectivă, adică să negocieze pentru ceva tangibil, sprijin pentru guvernarea PSD în schimbul unor avantaje concrete.

Cum văd cele cele 3 facțiuni viitorul PSD?

1. Grupul Iliescu aplică o metodă a schimbării hipercentralizate. Conducerea să se reconecteze la baza partidului, cadrele din PSD să primească noi direcții iar restul membrilor să contribuie activ. Adică PSD  să redescopere disciplina de partid și să nu mai accepte supraexpunerea mediatică dictată de televiziuni. Grupul exclude categoric ideea că partidul ar trebui condus ca o corporație unde totul se poate cumpăra și unde valorile de stânga sunt uitate în avantajul unor obiective strategice impuse pragmatic de lideri de stânga ne-autentici.

2. Grupul Geoană-Vanghelie ocupă o nișa a oportuniștilor care vor să profite la maxim de pierderea de autoritate din partea lui Ponta. Este un grup care promite o stare de stabilitatea, de onorabilitate prin schimbarea conducerii actuale și revenirea la o viziunea mai tehnocratică impusă de Geoană. Nu putem spune că acest grup are un orizont strategic ci preferă să își selecteze ținte convenabile, cum ar fi prestația foarte slabă și toxică a trioului Ponta-Dragnea-Ghiță și să impună schimbarea de sus în jos.

3. Grupul Ponta are o agendă cu 3 puncte: reformă prin eliminarea membrilor corupți, restructurarea partidului și atragerea de noi membri. Grupul se bazează pe momentul de presiune socială externă partidului generat de șocul pierderii alegerilor pentru a ”promite” /”amenința” cu expulzarea membrilor care contestă actuala conducere sperând. Ideea ca PSD să se adreseze tinerilor, să atragă simpatizanți noi este una de marketizare a partidului, o competență pe care partidul nu o are. Obiectivul politic cel mai important pentru grup este rămânerea în poziția dominantă în partid și distrubuirea egală în partid a responsabilității pierderii alegerilor. Această modaitatea de a proiecta vina eșecului este singura metodă pe care Ponta o vede viabilă.

Acum sigur că ar trebui să ne întrebăm dacă putem spune care grup are șanse mai mari de a se impune și mai ales  dacă va reuși să schimbe ceva în PSD ?

Grupul Ponta are avantajul că a câștigat alegerile din 2012, că a reușit să coabiteze cu Băsescu și că guvernează pe o agendă proprie. Dezavantajul major rămâne faptul că Ponta nu este tipul de lider care să își lase marca personală pe profilul partidului.

Grupul Iliescu are avantajul unei poziții de prestigiu, liderul carismatic al stângii românești reprezintă un reper pentru votanții PSD, un fel de barometru politic intern pentru starea de sănătate a partidului. Dezavantajul major îl reprezintă lipsa de alternativă la Ponta, grupul Iliescu nu a reușit să impună un concurent intern pentru Ponta.

Grupul Geoană are avantajul capacității de a exploata la maxim contextul. Grupul a reușit să impună un semn de egalitate între eșecul electoral și responsabilii principali, trioul Ponta-Dragnea-Ghiță. Dezavantajul major este lipsa de resurse pentru a atrage de partea lor liderii locali.

O concluzie. Așa cum spunea Dragnea, că Geoană și Vanghelie doreau să își facă partid, reiese un trasătură clară a actualului PSD. Partidul este prea mare pentru a se reforma și atunci se desprind aripi, facțiuni care devin partide. Și PD și APR au fost grupuri care s-au desprins iar PSD a continuat pe o linie previzibilă. Pe scurt reformarea PSD nu a fost aprofundată la nivelul acesto grupuri, însă poate veni din competiția și conflictul dintre facțiuni.

Nu există o Viagra politică pentru PSD după cum nu există nici un Ataturk, un lider providențial pentru PSD, dar există un context care ar putea accelera o schimbare printr-o criză.

Anunțuri

Despre Claudiu Degeratu
Expert in securitate nationala, internationala, NATO, UE, aparare si studii strategice

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: