Ligheanul cu apă rece. Tutorial 2

”-Scorilo ! Ia și tu niște ligheane dalea italienești ! nu veni cu mâna goală.

– Nu ține apa ! făi femeie, sunt găurite în fund. ”

Fragment din stenograma convorbiri interurbane între regele dac Scorilo și  Zotula, regina sa.

Bibliotheca Apostolica Vaticana, Codex Dacicus, 50 A.D.

Partea a II-a – Morfologia și structura ligheanului tradițional românesc. Influențe proto-românești și geneza daco-romană.

Studiile arheologice de pe teritoriul României au demonstrat că ligheanul tradițional românesc este mai vechi decât denumirea sa turcească. Emailat sau nu, de plastic sau de aluminiu, ligheanul românesc este ancestral. Câteva descoperiri sunt relevante pentru teoria că ligheanul s-a născut odată cu poporul român. Miorița și restul bacilor, ungureni si moldoveni, au venit târziu de tot, când baciul muntean deja avea ligheanul lui. Ca și acum, în zilele noastre, cine avea ligheanul lui, era om făcut, așezat, de bază pentru că în acele vremuri mitice, ligheanul era un lucru prețios.

Morfologic și structural ligheanul are matricea stilistică originară, cum ar spune academicianul Rahăhăsvan Teheheodorescu, în scutul de luptă. Pentru că era scump și nu erau mereu războaie, scutul avea o întrebuințare duală. La război, i se puneau mânerele pe marginile interioare și devenea scut de luptă, iar în timp de pace, se scoteau mânerele și se folosea ca lighean, masă de table, platou de fursecuri dacă erau conferințe de presă sau întâlniri cu blogării A-listeri (putem enumera pe Manafucius, Chinaburaorus, Manus Vasile).

Atunci ca și acum, când era vorba de ligheane ieftine sau promoție, era bătaie mare pe ele, mai ales când dacii aflau că vine marfă din Italia. După analiza imaginilor de pe Columna lui Traian, cu o noua interpretare istoriografică, putem trage concluzia că cele două războaie daco-romane au fost de fapt războaiele ligheanelor, o veritabila epopee a luptei pentru întâietatea folosirii acestui obiect mitic, un simbol al dăinuirii și care demonstrează  continuitatea  noastră în spațiul carpato-danubiano-pontic.

Mai jos aveți un fragment din primul război daco-roman, bătălia de la deschiderea MagusImagus.

Vă rog să observați similitudinea neverosimilă cu o imagine  actuală. Ligheanele sunt mai mici dar pasiunea pentru obiecte casnice, vitejia și curajul românesc se mențin la cote înalte.

 

Ligheanul cu apă rece. Tutorial 1

Pentru că afară este foarte cald, extrem de cald, și pentru că la noi în Berceni ieri a căzut curentul electric chiar la Piața Berceni-Olteniței și toată lumea era înnebunită că nu avea aer condiționat, frigiderele erau moarte,muzica nu cânta, apa nu curgea, lumea blestema, măi dodă…am zis să postez un scurt tutorial cu mai multe episoade despre rolul ligheanului cu apă rece.

Tutorial partea I-a – Introducere

LIGHEÁN, ligheane, s. n. Vas de metal, de porțelan etc. larg și puțin adânc, folosit la spălatul corpului, al vaselor, al rufelor etc.

Denumirea vine din turcescul legen, vezi mai jos și vă rog să observați că la turci un lighean adevărat este aproape o minipiscină, este mai încăpător și mai solid.

Va urma.

În pregătire.

Partea a II-a – Morfologia și structura ligheanului tradițional românesc. Influențe proto-românești și geneza daco-romană.

Partea a III-a – Dinamica lichidelor reci în lighean. Metode de bază în transvazare prin determinare volumetrică.

Biblioteca lui Babel

Biblioteca lui Babel

The Library of Babel as Seen from Within by Jonathan Basile

Though its underlying theory of language is powerful and undeniable, there are strange inaccuracies elsewhere in the library, which I only noticed after attempting to reconstruct it myself. The librarians in the story, for instance, encounter far more rational text than would ever be possible in a truly random universal library. Merely in the hexagons under his administration, our narrator recounts volumes with the titles Combed Thunder and The Plaster Cramp. After endless days searching through random books—both to test the Web site and because I am often enticed by its secrets—the longest legible title I’ve encountered by chance is dog. Even some of the incoherent texts in the story, such as one where the letters “MCV” repeat “perversely” for 410 pages, are statistically impossible for mere mortals to encounter.

The most important of the librarians’ discoveries is another impossibility, a work with two pages in a “Samoyed-Lithuanian dialect of Guaraní with inflections from classical Arabic” containing the rudiments of combinatory analysis. Borges notes, with his usual strange humor, that it’s “illustrated with examples of endlessly repeating variations.” One could understand every volume in the library as such an illustration—an appendix to this manual on permutation and combination. The entire library fits inside a single one of its books, like the master catalog the librarians seek or the algorithm that produces the online version of the library, a few lines of code that can also be found inside its volumes.

Morcovul albastru

The Colors We Eat

Food color does more than guide us—it changes the experience of taste.

By Tom Vanderbilt

Food companies, which regularly do taste testing internally, know the confusion that color can create. Their trained sensory panelists evaluate new foods under red lighting, so that their powers of discrimination are not thrown off by traditional color-flavor expectations. As Jeannine Delwiche, a sensory scientist at Mead Johnson Nutrition (and before that at Pepsi-co) notes, at the early stages of a food product’s development, “the color often isn’t set.” Changes in the way the food is eventually processed may change its appearance. “The assumption is you can address that separately,” she says. “Meanwhile you want to know how the flavor’s doing.” The red light, she says, compels the panelists to focus more on other attributes, like texture and flavor.