Hannibal ad portas

Criza refugiaților ar trebui să funcționeze pentru UE ca sperietoarea cu Hannibal. Ar fi o greșeală să credem că  problema cea mai mare pentru E,uropa, o entitate de 740 de milioane, ar fi 1,2,3,4,5 milioane de refugiați dintre care, nu știm ce procent, ar putea fi radicalizat.În paranteză fie spus, nu știm câți studenți radicalizați vin legal în UE și s-ar putea să fie mai mulți decât refugiații de acum. La scara istoriei, cum spune Djuvara, raportul demografic, economic, militar, tehnologic este net în favoarea europenilor. Ce nu putem noi face este ca, în numele apărării valorilor democratice, să răspundem cu forța la teroarea exportată din lumea islamică. Nu putem aplica nediscriminatoriu forța noastră intervenționistă asupra unor societăți care dezvoltă latent surse de extremism. Când însă partea latentă devine activă și generează, pe o perioadă 30-40 de ani,  2-3 generații de teroriști, ca în Afganistan, atunci nu discutăm de riscuri ci de amenințări vitale pentru Europa.

Europa are de rezolvat o dilemă, și nu este dilema ”refugiatul de azi va fi sau nu teroristul de mâine”.  Adevărata dilemă este cum justificăm noi de ce acum 14 ani am mers în Afganistan, la zeci de mii de kilometri, și acum nu ne putem implica într-o zonă de care suntem direct legați ?

Pentru că indiferent de reacția țărilor UE, din Schengen sau nu, fluxul de persoane care traversează marea va bloca granițe, gări, orașe, străzi, șosele, comunități din Europa. Chiar dacă se va suspenda mecanismul Schengen sau Dublin, chiar dacă organizăm referendum (oricum orice referendum organizat cu tema privind primirea refugiaților ar încalca atât Carta ONU cât și convențiile de la Geneva pe care orice țară, membră UE sau nu, le-a semnat și le respectă de ani de zile) să sigilăm frontiera și punem armatele pe graniță tot nu vom putea opri fluxul în insulele grecești, Turcia, Malta, Albania, Sicilia, Gibraltar, etc. Mai mult, a început din 2014 o campanie negativă clar anti-UE la ONU pe motiv de refugiați, asta în timp ce țări din BRICS, cu care Bruxellesul se zbate să fie în grații, condamnă ferm lipsa de soluții la criza siriană blamând Europa.

Perspectiva pe termen scurt este ca UE să decidă nu să înceapă bătălii ideologice și politice interne ci să ofere un sprijin pentru o misiune de pace în Siria. Nu vom putea evita discuția ce fel de misiune umanitară și de menținere a păcii am putea trimite în Siria. Că luăm 4-5 milioane de refugiați sirieni pentru 10-15 ani în centrele din Europa sau că trimitem trupe UE să se confrunte cu teroriștii în Siria, Europa tot va plăti un preț piperat pentru stabilitatea Sudului. La fel vor plătii și americanii și rușii și mai cine vrem noi să numim. Criza siriană nu mai este de mult doar o criză regională, este una globală și din păcate va fi una pe termen lung, cel puțin 10 ani va ma dura, chiar și cu o intervenție internațională militară robustă, stabilizarea situației.

 

Anunțuri

Despre Claudiu Degeratu
Expert in securitate nationala, internationala, NATO, UE, aparare si studii strategice

2 Responses to Hannibal ad portas

  1. itmorar says:

    da, corect, expus sine ira et studio.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: