Managementul insuccesului ?

Eu nu intru în grupul celor care cataloghează ca eșec al președintelui Iohannis faptul că UE a decis prin vot redistribuirea refugiaților și că România ar fi rămas agățată într-un grup minoritar. Vom vedea dacă Bucureștiul va aplica convingător decizia sau va încerca să tergiverseze sperând la o altă oportunitate generate de eventuale contestații făcute de alte țări.

Mai important este un alt aspect. În această perioadă de criză nu a mai existat acea contradicție dintre palate din perioada coabitării Băsescu – Ponta. Știm care este poziția fostului președinte Băsescu și dacă ar mai fi fost la Cotroceni, conflictul deschis cu premierul Ponta, care pune accentul pe solidaritate și pe evitarea etichetării tuturor refugiaților ca potențiali teroriști, circul ar fi fost asigurat.

Deci a fost trecut un test greu de politică internă, nu externă. Pe plan extern, România a avut de ales între a-și demonstra solidaritatea cu restul țărilor membre sau să rezolve o prioritate majoră, intrarea în spațiul Schengen.

Solidaritatea europeană nu a funcționat deplin din motivul simplu că a fost pentru prima dată când acest tip de criză ne-a lovit. Solidaritatea nu este perfectă pentru că nici mecanismul de generare a încrederii între țările UE nu este unul perfect. În anumite domenii această solidaritate funcționează, în altele nu. Cu România și Bulgaria frustrate de neadmiterea în Schengen și de dublul standard aplicat, evident că nimeni rațional nu se aștepta ca Bucureștiul și Sofia să nu folosească prilejul pentru a bate obrazul public unor țări.

Prioritatea noastră pe Schengen nu a avut succes pentru că intrarea nostră acum rapid în Schengen nu ar fi adus rapid pentru Comisia UE un acord al României că va accepta mai mulți refugiați. Adică România, ca potențială graniță externă UE oricum nu are capacitate pe termen scurt, imediat să preia mai mulți refugiați.

Cu solidaritatea europeană care scârțâie și cu prioritatea noastră pe Schengen care nu avea relevanță pentru UE, România nu prea a avut ce să negocieze. Noi nu avem 1 miliard de lire sterline, ca Marea Britanie, disponibil imediat pentru a ajuta țările vecine Siriei să primească mai mulți refugiați, așa că am încercat să nu ne antagonizăm ireversibil cu toată lumea.

Despre Claudiu Degeratu
Expert in securitate nationala, internationala, NATO, UE, aparare si studii strategice

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: