Marea Neagră – un obiectiv aproape ratat

După reuniunea miniștrilor apărării NATO și primele discuții de la conferința de la Munchen pare că subiectul Marea Neagră ar putea intra la capitolul ”obiective frumoase aproape ratate”. Câteva elemente par să indice asta.

La reuniunea NATO subiectul Mării Negre nu se regăsește nici în declarații, nici în conferințele de presă, nici măcar în articole care comentează pe marginea reuniunii. Din cauza situației din Siria și a fluxului de migranți din Mediterana de est, toate eforturile aliate se vor concentra pe securitatea maritimă din Mediterana. Subiectul este oarecum salvat doar în plan bilateral cu americanii dar se cantonează în sfera exercițiilor nu a operaționalizării unei capacități aliate în regiunea noastră.

Proiectul României privind o flotilă NATO în Marea Neagră este doar un vis frumos, fără susținere din partea Bulgariei și Turciei. Bulgaria nu ar cu ce, Turcia a fost mereu  reticentă și are propria capacitate maritimă defensivă. Dacă România ar fi avut succes cu acestă propunere cu siguranță am fi aflat la această ultimă reuniune a apărării. România nu are ce să ofere, în schimb Marea Britanie, în urma negocierilor cu Polonia, a decis să trimită 5 nave (1 fregată, 1 distrugător, 3 dragoare) care vor patrula în 2016 în Marea Baltică. Oricum strategia României a fost una fără cap și fără coadă. În 2014 și 2015 Bucureștiul declara că vrea să înceapă modernizare fregatelor, altfel vor fi considerate de NATO ca având grad de operaționalizare scăzut pentru că nu pot îndeplini toată gama de misiuni prevăzută pentru o forță NATO. Iar în 2016 brusc Bucureștiul cere flotilă NATO fără ca măcar să fi început modernizarea navelor. Deci o degringoladă în planificare marcă românească.

Ultimul indiciu că Marea Neagră nu este o prioritate o reprezintă agenda panelului la care președintele Iohannis  va vorbi la Munchen.

Panel Discussion

Between Reassurance and Reengagement? The Future of NATO

Introduction: Klaus Iohannis
President, Romania, Bucharest

Erna Solberg
Prime Minister, Kingdom of Norway, Oslo

Michael Fallon
Secretary of State for Defence, United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, London

Peter Hultqvist
Minister of Defence, Kingdom of Sweden, Stockholm

Witold Waszczykowski
Minister of Foreign Affairs, Republic of Poland, Warsaw

Petr Pavel
General, Chairman, NATO Military Committee, Brussels

Moderator: R. Nicholas Burns
Professor of the Practice of Diplomacy and International Relations, Kennedy School, Harvard University, Cambridge, MA

Din componeță se vede clar că flancul nordic domină detașat prin reprezentanți și doar președintele Iohannis mai ține sus steagul Mării Negre. În locul președintelui eu aș fi cerut o reprezentare echitabilă.

În final ar mai trebui remarcat mesajul modest, neprofesionist, livrat de președintele Iohannis: ” Marea Neagră trebuie să devină o zonă de interes strategic.” Credibil pentru România ar fi fost să spună că doar țările riverane aliate România, Bulgaria și Turcia nu pot transforma regiunea într-o zonă strategică sau că Bucureștiul se va angaja să sporească împreună cu Bulgaria și Turcia  importanța strategică a Mării Negre prin contribuții naționale concrete sub forma de capabilități militare navale . Ce facem noi în schimb ? după ce ne dăm de ceasul morții că Marea Neagră este neglijată, tot România se angajează că trimite instructori în Irak fără să ceară nimic la schimb. Polonezii au cerut fără jenă ca în schimbul implicării lor în lupta anti-Daesh să primească trupe NATO pe terotoriul lor pentru apărare.