Din cărţi

About 18,000 people in France are believed to have been defrauded in one of the biggest ever arts-market scams. They bought shares in rare manuscripts and letters to a value of nearly 1bn euros, before the company behind it was shut down by regulators. Now the victims of Aristophil want to know what is left of their investment.

Up until a few months ago you could visit a place called the Museum of Letters and Documents, on the Boulevard Saint-Germain in the heart of literary Paris.

Even this morning, Wikipedia English said the museum – with its stock of 130,000 rare manuscripts – was open for business.

It isn’t. What was once the haunt of dreamy youth is now a branch of Bang and Olufsen. The documents are in a warehouse in Seine-Saint-Denis.

The closure followed the disgrace of a businessman and enthusiast, who over a decade turned the fusty world of French manuscripts and autographs on its head.

Girueta SRI s-a înroşit de la atâta învârtit

Aşa îşi semnează unii propria adeverinţă de pafarişti.

10 martie 2016

Directorul SRI, Eduard Hellvig, a declarat, într-un comunicat de presă, că nu comentează decizia CCR cu privire la interceptări şi o va respecta, însă a subliniat că această hotărâre are un impact cert asupra securităţii naţionale, având în vedere corelarea dintre prevenirea ameninţărilor la securitatea naţională şi contracararea fenomenelor infracţionale asociate. Via Stiri-tvr.ro

29 martie 2016

Şeful SRI, Eduard Hellvig, a declarat, marţi, că „deciziile recente” privind activitatea SRI „nu au un impact major în intelligence” şi a dat ca exemplu faptul că volumul de prelucare a datelor din capacităţile tehnice era de trei ori mai mare decât nivelul optim, iar abia acum acesta se normalizează, după ce Serviciul nu mai realizează interceptări în cauze de natură penală. Via Romania tv

Arafatul de partid şi de stat

După ce Corpul de control al premierului a publicat raportul privind tragedia din Colectiv încep să se întâmple lucruri ciudate. Doctorul Arafat dă o replică la raport, vorbește la telefon cu premierul şi se va întâlni cu cei din Corpul de control pentru „lămuriri”.

Câteva observații pe scurt.

  1. Când şi cine din structurile Guvernului a mai făcut așa ceva după ce Corpul de control a finalizat o anchetă ? Nu cred că a mai existat o altă agenție sau minister care să  se comporte aşa.

  2. Dacă după un raport oficial al Corpului de control al premierului, aprobat chiar de Cioloş, avem aşa ceva atunci există două explicații:

    a. Daca doctorul Arafat vine post-control să spună că cei din corpul de control nu au înțeles şi nu au strâns informația corectă probabil că pe timpul anchetei Doctorul Arafat nu a oferit informații sau subordonații  nu a cooperat cu „organele de control”.

    b. Dacă doctorul Arafat vine post-control să spună, să facă şi să explice atunci aceasta este o încălcare crasă a procedurii de control, derapaj tolerat de premier din motive necunoscute. Primo, demersul lui Arafat, dacă depășește cadrul metodologiei de control atunci este faptă penală şi  se numește exercitarea de presiuni asupra unui organ de control. Secundo, dacă premierul Cioloş și șeful Corpului de control  tolerează şi fac derogare de la procedură atunci se numește favorizarea celui anchetat și încălcare a legii.

Fără concluzii, tot acest scandal creează un precedent şi subminează autoritatea guvernului.

Viitorul

Where do minds belong? by Caleb Scharf

As a species, we humans are awfully obsessed with the future. We love to speculate about where our evolution is taking us. We try to imagine what our technology will be like decades or centuries from now. And we fantasise about encountering intelligent aliens – generally, ones who are far more advanced than we are. Lately those strands have begun to merge. From the evolution side, a number of futurists are predicting the singularity: a time when computers will soon become powerful enough to simulate human consciousness, or absorb it entirely. In parallel, some visionaries propose that any intelligent life we encounter in the rest of the Universe is more likely to be machine-based, rather than humanoid meat-bags such as ourselves.

These ruminations offer a potential solution to the long-debated Fermi Paradox: the seeming absence of intelligent alien life swarming around us, despite the fact that such life seems possible. If machine intelligence is the inevitable end-point of both technology and biology, then perhaps the aliens are hyper-evolved machines so off-the-charts advanced, so far removed from familiar biological forms, that we wouldn’t recognise them if we saw them. Similarly, we can imagine that interstellar machine communication would be so optimised and well-encrypted as to be indistinguishable from noise. In this view, the seeming absence of intelligent life in the cosmos might be an illusion brought about by our own inadequacies.