Un clopot cât o naţiune

Preşedinţia se ocupă de proiectul de ţară.

Patriarhia se ocupă de proiectul de neam.

Iar clopotul se ocupă de naţiune. Când va bate, ne vom trezi…

Ca sa ma exprim extrem de incorect poltic. Observ ca proiectul de tara nu mai are sanse sa se nasca dar cu siguranta vom avea materializat proiectul Catedralei Neamului. Sau, te pomeneşti, ca, de fapt, Catedrala era proiectul de tara iar mega-clopotul va fi stema ?

Anunțuri

Scenariile privind viitorul Uniunii Europene

După ce am analizat şi răsanalizat, am măsurat, am cântărit şi testat fizico-chimic şi termodinamic mie mi se pare că scenariile 1, 3 şi 5  propuse de Comisia Europeană ar fi ce ne trebuie, viabil ar fi scenariul 3, care ar rupe gura târgului iar dezirabil ar fi o combinație între scenariile 1,3 şi 5 care ne-ar coafa corespunzător.

La voi ce scenariu iese ?

Referendumul, hârtia de turnesol a politicului

Eu susțin ideea blocării acestor ordonanțe foarte nocive pentru justiție şi pentru cetățeni cu o condiție, să nu punem pe butuci tot statul, adică cu prețul blocării unor instituții. O spirală a escaladării se naşte acum. Președintele Iohannis vrea un referendum, atunci şi Dragnea vrea și el două referendumuri  şi tot aşa, apar tabere şi baricade prin şi între instituții.

Şi, după o vreme,vom uita de unde am plecat, conflictul va fi dus la alt nivel.

Referendumul este o hârtie de turnesol pentru politicul din România.

Când o forță politică sau exponent apelează la acest instrument atunci se confirmă trei chestiuni:

  1. Că nici măcar la nivelul valorilor nu mai există un numitor comun în politica românească.

  2. Că politicienii români nici măcar nu mai pot mima un efort de negociere sau compromis.

  3. Că politicul din România nu mai are resurse de a fi constructiv şi începe să devină disfuncțional.

Cum stăm ?

Indiferent de deznodământul referendumului, majoritatea PSD-ALDE va continua să erodeze progresul din justiție prin diferite canale. Modelul polonez oferă celor din PSD-ALDE un exemplu de prelungire şi menţinere a strategiei pentru cel puțin 2 ani de acum încolo.

USR se conturează în contextul actualului conflict ca viitor partid prezidențial şi va avea de câştigat susţinere în detrimentul PNL, susținere pedalând pe tema referendumului. PNL etse prea obosit ca să mai fie locomotivă pentru încă o campanie, ce se anunță dură.

Președintele Iohannis probabil că a conștientizat implicațiile. După victoria PSD, cu sau fără conflictul cu PSD, perspectiva izolării ar fi fost aceeași. Încă din pre-campanie era clar că problema amnistiei şi grațierii urma să fie prioritară dar nu avea ce face. Singura soluție era să internaționalizeze  această temă cu riscurile asociate. Un alt referendum românesc contemplat de la Bruxelles va plasa România oricum în grupa statelor problemă. Referendumul din Romania va veni după o serie neagră de consultări naţionale: referendum eșuat în Ungaria, Brexit şi referendumul eșuat din Italia. Riscul major ar fi ca să avem un referendum eșuat şi în România şi care va fi perceput că un vot anti -european.

Spionul care intra în frig

În literatură spionul venea din frig, în cazul lui Florian Coldea, acum va intra în frig. Pentru că doar în literatură spionul mai are o şansă, în viaţa reală lucrurile stau altfel. Din acest moment Coldea devine ţapul ispăşitor pentru multe probleme din lumea serviciilor secrete de la noi. În schimb, în tot acest vârtej mediatic, ne va fi ocultat un fapt. Relaţiile lui Coldea cu politicul. Aceasta relaţie este o linie fină trasată printre diversele interese individuale şi de partid pe care Coldea a crezut că el o trasează, când în realitate, politicul îi oferea un traseu capcană. Pentru că nici cel mai bine pregătit ofiţer de informaţii nu poate să-i reziste unui om politic motivat, cu resurse şi care ştie că are libertate de manevră şi negociere aproape infinită. Iluzia asta din lumea serviciilor că totul se întâmplă precum ar dori un serviciu secret a fost mereu abil construită şi întreținută de politic. Ca un pui de găină care trece pe sub nasul unui motan adormit crezând că a reuşit să îl păcălească iar in următoare secundă sfârșește, the end.

Aşa a fost şi cu Coldea şi cu majoritatea celor avansaţi în conducere, li se oferă o perspectivă, sunt încurajaţi, testaţi în loialitatea lor faţă de un om politic sau partid şi încep să primească fragmente de rol, sunt integraţi în diferite anturaje unde altele sunt normele, nu cele profesionale. Când se cred la butoane, politicul începe să strângă laţul. Mai multă putere pentru ofiţerul de informaţii înseamnă şi mai multă supraveghere politică. Dar nu vorbesc de control parlamentar şi democratic. Reţeaua de partid este la un alt nivel şi la acest nivel Coldea a ales să se implice pentru că aşa i s-a spus să facă. Cine i-a spus ? Este uşor de ghicit. Iar la acest nivel regulile sunt făcute de politic. Adică trebuie să stai la cafea şi să faci complimente soţiei unuia căruia i-ai făcut un dosar foarte gros dar pe care nu îl poţi atinge nici măcar cu un trandafir. Unde am ajuns după 25 de ani de la revoluţie? Am ajuns ca un serviciu ca SRI să aibă de ales, să oscileze, între a încerca un joc politic la nivelul partidelor, un fel de joc de echilibru pentru a evita „o cafteală generală” sau să genereze partide de faţadă ca pârghii în câmpul politic. În ambele cazuri, SRI intr[ mereu cu un handicap, mai precis, serviciul a fost permanent vulnerabil la politizare. De la înfiinţare. Lecţia fostului Departament al Securităţii Statului din perioada comunistă a fost foarte bine învăţată de către unii din CPUN şi ei au avut grijă.

Altă lecţie, SRI nu a reuşit să îşi construiască  un control intern pe măsura direcţiilor strategice asumate. Dacă tu serviciu secret ai ca prioritate corupţia la nivel înalt, unde politicul este rege, unde legislativul este vulnerabil şi unde peştele de la cap se strică, atunci era evident că nici conducerea SRI nu era scutită de acest risc. Când ai diverse cazuri de foşti ofiţeri care sunt rapid recrutaţi de partide era la mintea cocoşului cam ce se pregătea. Când ai partide care aplică la vedere măsuri contrainformative, cu sedii securizate, cu bruiaj ilegal al semanlului GSM, cu oameni de partid care nu au nevoie de certificat de securitate ca să aibă acces la secrete, cred  că ar trebui să ai, ca serviciu secret, un alt mod de a te raporta la politic.

Altă lecție, SRI trebuie să stea departe de politic, nu mai poate fi un pompier de serviciu, gata să ofere servicii a la carte. Ideea că SRI ar putea să scoată din mânecă soluții pentru orice problemă politică ar trebui să dispară. Directorul SRI şi adjuncții ar trebui să traseze o linie roșie clară în fața birourilor pe care le ocupă. Linie care nu trebuie trecută de orice politician ajuns la putere. Si viceversa este valabilă, nu mai trebuie să avem generali SRI care fac anticamere la greu sau care așteaptă tremurând de emoţie lângă telefon pentru a fi băgaţi în seamă în speranţa că pe epoleţi va mai apare o stea.

Concluzie: Au fost necesare aproximativ 63 de minute (7 episoade de dezvăluiri cu durata de aproximativ 9 minute fiecare) ca politicul şi SRI-ul să facă voia lui Sebastian Ghiţă, un om politic şi cetățean român. Să încercăm să ne imaginam ce se poate întâmpla daca un alt stat sau serviciu secret străin declanşează o campanie media de tipul cele declanşate de Sebastian Ghiţă.