Bloguri

What Were Blogs? By Jeet Heer

For the media-savvy members of a certain generation, who came of age as news consumers in the era of 9/11 and are now facing the prospect of middle age, the shuttering of Gawker.com marks more than just the end of an entertaining site that focused on media and political commentary (whose merits and sins can be endlessly debated). With Gawker gone, we have to face the prospect of the end of blogging and of the utopian enthusiasms of our youth.

We were all bloggers, or so it seemed circa 2003. Blogging was where those of us who didn’t trust the Bush administration’s push to war got alternative takes from Juan Cole, Marcy Wheeler, and other informed sources. Or if we were conservatives, blogging was where we fisked (remember fisking?) the lamestream media. Blogging was where a new wave of feminism was born on sites like Jezebel (a surviving Gawker Media property), launching writers like Irin Carmon and Anna Holmes. But blogging wasn’t just for the young. It also energized older writers (Andrew Sullivan, Mickey Kaus) and gave them a much larger audience than they’d had before.

Nu merg la vot, ne mai auzim/citim pe la Moș Ajun

Văd că între timp, președintele Băsescu a devenit manager de evenimente electorale, chiar la Cotroceni, pentru Elena Udrea, așa că mi se pare un moment foarte nimerit să anunț că începând din 3 octombrie, când începe campania electorală, voi restricționa blogul.

Am mai făcut acest lucru, așa că știți ce aveți de făcut. Cine vrea să mă citească, pe perioada campaniei și a alegerilor, să îmi lase la comentarii adresa de mail pentru a primi acces. Cine nu vrea să își afișeze adresa de mail vă rog să îmi, lăsați adresa în mesaje private, pe twitter, la @Semanticus.

Va fi viață și după alegeri, să ne citim/auzim/vedem sănătoși.

O întrebare pentru cei 18 cititori ai blogului

Am o întrebare la care trebuie să răspundeți: Ce subiecte doriți să abordez ? Mulțumesc și sper să primesc de la voi cât mai multe sugestii.

Anti Click-ul năzdrăvan

Am văzut un fel de campanie numită Anti Click, un fel de boicot, mobilizare, o luptă dreaptă împotriva acelor articole de tabloide care au titluri de senzație, și dăi și luptă…

Mă rog, inflamarea blogosferei RO împotriva presei 2.0 se petrece ciclic, cam o dată pe an, și de fapt este doar   o etapă de moblizare a unor rețele de blogări înaintea unui eveniment organizat sau care implică blogări. Deci vine o conferință ceva, un mare eveniment blogheristic …..după vor uita brusc de măreața cauză.

Așa că relax, e doar de pregătire, mai ales că printre susținători sunt destui care chiar dacă nu folosesc aceleași teme ca tabliodele de fapt aplică aceleași metode.