Pagina Istoriacomunismului.ro – o țeapă marca IICCMER

Pagina istoriacomunismului.ro este o frumoasa țeapă financiară marca IICCMER, Fund. Soros Fund. K. Adenauer Senior Interactive și Guerilla

În pagină veți găsi o frumoasă imagine panoramică a sufrageriei standard dintr-o locuință din România și niște rezumate cronologice anemice. În rest totul este în construcție, cam asta este prestația IICCMER pe banii guvernului, bani la care se adaugă probabil ajutoarele din partea unor fundații menționate mai sus.

Între timp, ne întrebăm de ce jumătate dintre români îl regretă pe Ceaușescu ?

Sunt convins că peste 25 de ani nimeni nu va regreta dispariția IICCMERului în anul 2014.

Roșu, galben și roz sau trecerea de la socialism la capitalism

Poate unii își mai aduc aminte de 2 melodii  Bandiera rosa și Bandiera Gialla (1968)  (puțină atenție la ce face prezentatorul de la RAI cu mâna dreaptă când îl prezintă pe Gianni Pettenati). Adică Steagul Roșu versus Steagul Galben (versiunea originală Del Shannon – The Pied Piper”1966 aici )

Bandiera Rossa (Coro Le Camicie Rosse)

♫ Gianni Pettenati ♪ Bandiera Gialla Canzonissima 1968 ♫

De fapt același cântăreț în 1967 a mai participat la San Remo cu un cântec ”La revoluzzione” tot de factură contra-propagandistică, un mesaj de subminare a revoluției proletare mult trâmbițată în Italia. Versurile sunt interesante, mesajul este clar.

La rivoluzione

Guarda quante facce scure
piene di rancore sono ferme là
guarda quei ragazzi uniti
tutti colorati stan correndo qua
ma che succederà?
Ci sarà la rivoluzione
nemmeno un cannone però tuonerà
ci sarà la rivoluzione
l’amore alla fine vedrai vincerà
e basteranno pochi anni
oppure poche ore
per fare un mondo migliore
un mondo dove tutti saranno perdonati
chi ha vinto e chi ha perduto
vedrai si abbraccerà.
La la la la rivoluzione
nemmeno un cannone però tuonerà
la la la la rivoluzione
l’amore alla fine vedrai vincerà.

Guarda ora per la strada
ognuno si sorride senza più un perché
guarda quegli uomini importanti
sembrano bambini nessuno pensa a sé
e vuoi saper perché?
E’ finita la rivoluzione
per sempre è finita
mai più si farà
è finita la rivoluzione
l’amore alla fine ha vinto e vincerà.

A fost agitație mare prin peninsulă cu eurocomunismul, culoarea roșie, idei, luptă de clasă și riposta ”forțelor capitaliste”cu marketing și discoteci.
La noi, cam ca la ei, adică a fost roșu, acum e cam roz.
Se simte că s-a încheiat tranziția de la socialism la capitalism.
Păi în 89, 90, 92 93 mai erau restaurante cu denumiri Șarpele roșu, Covorul roșu, Salonul roșu. Steagul roșu. Acum am auzit că ar exista restaurantele Șarpele roz, La Casa roz, Cazarma roz, a nu, pardon, Jurnalul roz de cazarmă, dar este blog, subtil se dorește, mă rog, La Vie en Rose, Lan-Roz (e în Moldova hehe), Pantera Roz (în Arad).
Adică cum ar veni, niște băutori de cursă lungă nu prea îi văd eu în asemenea peisagii rose, ar fi ca un Laurence Olivier  imortalizat pe carpeta Răpirea din serai.
Altfel duceai paharul la gură, cu simț de răspundere când te știai la Restaurantul Covorul Roșu, apăsarea cromatico-iedologică făcea arta băutului un stil de viață.
Păi acum ce stil de viață pe roz ar mai avea acceași intensitate ? cum să mai răsune strigătul poetului:
De-aş fi rege – Radu Stanca
De-aş fi rege-aş duce-o tot în chefuri
Şi-aş întinde-ospeţe noaptea toată,
Dar pe cei cu care-aş face-o lată
I-aş ucide-a doua zi în beciuri.
Mi-aş vopsi picioarele cu roşu,
Şi-aş iubi bomboanele şi danţul,
Seara aş ieşi, plimbând cu lanţul,
Când ogarul verde, când cocoşul…
Şi din ţara mea şi-a frumuseţii
Tuturor le-aş face câte-o parte,
Încât veacuri multe după moarte
M-ar cânta tâlharii şi poeţii.
Trandafirul –  William Butler Yeats
O fată s-arătat cu roşii buze, triste:
Icoana-acestei lumi în lacrimi, la aman,
Ulise blestemat în ceasul de răstrişte –
Şi mândră ca Priam, ucis cu-ntregul clan.
Steaua roşie – Mihai Beniuc
Se ciocnesc nebuloase,
Sisteme solare, stelare.
Aştri se sting şi devin materie moartă
Ori învie apoi ca o Supernova.
Atomii murmură,
Sferele cântă,
Şi miliardele de ani-lumină trec,
Ori vin, cine mai ştie!
Undeva pe-o aşchie,
Balada de încheiere a Testamentului Mare – Francois Villon
Ici testamentul s-a-ncheiat,
Sfârşind, al bietului Villon.
Veniţi când clopotele bat
Şi dau de mormântare zvon,
În straie roşii vermillon.
El fu, (pe fudulii jurase),
Amant martir, morţii plocon
Când lumea asta o lăsase.
Izvorul de sânge – Charles Baudelaire
Îmi pare câteodată că sângele din vine
Ca un izvor ţâşneşte cu ritmice suspine.
I-aud prea bine valul şi murmurul prelung,
Dar în zadar mă pipăi, la rană să ajung.

Red Bird: Poetry & Jazz

Freddie Hubbard „Red Clay” (1970)

Există totuși o speranță, celula de bază.

Surpriză ! Un partid tine roșul  ”sus și tare” chiar pe plaiuri anglicane (nu am gasit altă rimă).

Red Ed sings the Commie hits

Fatalitate însă ! Rozul lovește chiar și la ei ! Brigăzile din discoteci nu se lasă !

The People’s Flag is Palest Pink

Surse

Wikipedia

Citatepedia.ro

Youtube

Ce rămâne după comunism ?

Apropo de articolul lui I. T. Morar Cum e posibil, coane Dinule? Cum e posibil?
Răspunsul scurt la întrebarea din titlu ar fi acela că după comunism  rămân pușcăriile comuniste, în sensul, mai mult decât simbolic, pentru că fiecare deținut politic își poartă, toată viața, propria închisoare. Mai clar, deținuții politici supravițuitori, contrar aparentului statut de oameni liberi sunt, de fapt, niște oameni condamanți să ducă mai departe memoria închisorilor pe unde au trecut.
După eliberare, viața lor a fost o încarcerare continuă, dar forma cea mai insidioasă de control, care a pus capac peste fiecare destin de deținut politic, a fost perioada post-89. Chiar și pentru cei din diasporă statutul de foști deținuți politici nu a dispărut, stigmatul a continuat în partide, legi, în presă, pe stradă, în Piața Universității. Reeducarea deținuților politici, în forme diferite, a continuat și după 1989 chiar și aiurea, în Europa de Vest, influența și manipularea exercitată asupra lor a continuat.
Paradoxal, doar la prima vedere, dar de înțeles, așa cum am scris mai sus, deținuții politici supraviețuitori au acceptat după 1989 să poarte titulatura de ”foști deținuți politici” în timp ce despre securiști se spune că ”sunt” securiști, torționarii au rămas țorționari, nomenclaturiștii au rămas nomenclaturiști.
Eticheta de ”fost deținut politic” i-a aruncat din nou în închisoare. Noi nu am învățat lecția Holocaustului, toți cei care au trecut prin lagărele naziste se numesc ”supraviețuitori ai Holocaustului”.

Ceaușescu reabilitat – în ediție specială

Cam asta ar fi concluzia după seria de emisiuni ale Realității dedicate lui Nicolae Ceaușescu. El, viitorul dictator, ar fi fost abuzat în închisoare. Așa înțelegem mai clar de unde ni se trag toate ponoasele perioadei dictaturii ceaușiste. Omul a fost traumatizat, psihanalitic vorbind, a dezvoltat un complex. Așa că s-a răzbunat și el pe cine a putut, adică pe popor. Deci nu ideoogia, nu nomenclatura, nu modelul sovietic, ci ”obiceiurile” sefului de celulă de la Doftana și-a pus amprenta asupra personalității lui Ceaușescu, recte (pardon, scuzați) aspura politicii lui.

Mă bucur enorm că postul de știri Realitatea, ținând cont de exigențele CNA -ului, nu ne-a dat și poze.