Egipt

După evoluțiile din ultimele 24 de ore,  adică o lovitură militară, pentru Egipt rămân valabile evaluările din 25 iunie 2012 – Momentul egiptean
Armata, încă în defensivă, nu are soluții la problemele concrete, are de apărat un sistem care a fost planificat să răspundă la o comandă unică și doar pentru un anumit tip de situații, deci,oricum, aveau nevoie de o interfață politică. De la postura de apărător al sistemului la cel de arbitru al jocului politic pe model turcesc este cale lungă.
Pe plan extern, cred că avem principala semnificație a alegerii noului președinte. Mohammed Morsi ar putea deveni cea mai credibilă figură în lumea islamică, fapt care are și riscuri dar și  avantaje.
Riscul ar fi acela de a transforma succesul într-o poveste de substituire a curentului de sprijin cu un regim personal incomod pentru toată regiunea și compromiterea ideii de ”primăvară arabă”.
Pentru moment Armata egipteană pare să controleze câteva pârghii interne, a reușit să propună rapid un guvern tehnocrat. Ar fi de urmărit dacă mobilizarea Frăției Musulmane va rezista destul de multe zile pentru a ajuta la negocierile privind calendarul politic pe termen scurt, în special privind alegerile.
Acum Armata egipteană este forțată să facă o a doua mișcare, pregătirea și promovarea unui lider loial ca variantă de rezervă pentru cazul în care Frăția Musulmană își va păstra sprijinul public la alegeri.
Un scenariu pakistanez poate fi luat în evaluare, apar elemente de context favorabile apariției unui lider militar ca șef de stat.

 

Momentul egiptean

După anunțul privind câștigarea de către Mohammed Morsi a alegerilor prezidențiale cred că se prefigurează un ”moment egiptean” în istoria Orientului Mijlociu lărgit.
Pe plan intern, asistăm la o adevărată lecție de confruntare politică între două forțe care au conturat profilul de țară al Egiptului în ultimii 60 -70 de ani. Este vorba despre Armată, care de 60 de ani a dat liderii egipteni și Frăția Musulmană, mișcare care, de 84 de ani, a reprezentat principala forță de opoziție.  În acest sens avem ceva similitudini cu modelul de clivaj politic turcesc și posibil relevante pentru viitorul Egiptului ca partener al unor actori din sfera transatlantică. Indiferent de limitele impuse de Armată, noul președinte are avantajul unor opțiuni mai extinse de inițiativă date fiind caracteristicile mișcării pe care o reprezintă. Armata, încă în defensivă, nu are soluții la problemele concrete, are de apărat un sistem care a fost planificat să răspundă la o comandă unică și doar pentru un anumit tip de situații, deci,oricum, aveau nevoie de o interfață politică. De la postura de apărător al sistemului la cel de arbitru al jocului politic pe model turcesc este cale lungă.
Pe plan extern, cred că avem principala semnificație a alegerii noului președinte. Mohammed Morsi ar putea deveni cea mai credibilă figură în lumea islamică, fapt care are și riscuri dar și  avantaje.
Riscul ar fi acela de a transforma succesul într-o poveste de substituire a curentului de sprijin cu un regim personal incomod pentru toată regiunea și compromiterea ideii de ”primăvară arabă”.
Avantajul principal este șansa unică de a demonstra ca există o alternativă islamică moderată la regimurile din Iran sau din zona Golfului. În plus, în noua postură, Frăția Musulmană își va reduce dependența de unii donatori tot din zona Golfului.

Israel, Palestina si o toamnă foarte fierbinte în Orientul Mijlociu

Lunea viitoare se reunește, la Washington, cvartetul pentru Orientul Mijlociu, grup format din SUA, Rusia, ONU și UE. Întâlnirea are loc în contextul eforturilor depuse de țările arabe, reprezentate de Liga Arabă, de a depune în luna Septembrie un proiect de rezoluție prin care ONU ar recunoaște un stat palestinian membru al organizației.

Intenția cvartetului va fi aceea de a convinge părțile să reia negocierile directe și să evite un avans al inițiativei Ligii arabe.  Din informațiile vehiculate de media internațională rezultă că Israelul a făcut turul capitalelor importante, inclusiv România, acțiune prin care încearcă să blocheze inițiativa palestiniană.

În contextul regional foarte tensionat, al  ”primăverii arabe” care necesită alte decizii politice, al misiunii NATO din Libia care va trebui evaluată tot în toamnă de către  miniștrii apărării și de externe aliați, se poate anticipa că presiunea care va fi pusă pe Consiliul de securitate ONU, NATO și UE va fi foarte mare.

Dacă anticipăm că atât în Siria, cât și în Libia, nu vom avea progese notabile, atunci cvartetul chiar este forțat să găsească soluții la 2 scenarii. Spun asta pentru că, odată cu activizarea electorală previzibilă a grupurilor pro-fundamentaliste din Egipt, reluarea dialogului israeliano-palestinian ar putea să mai reducă din pesimismul în creștere privitor la întreaga regiune.

Primul scenariu, cel mai convenabil, ar fi ca parțile să reia tratativele directe. Caz în care palestinienii vor solicita înaintarea proceduri de recunoaștere în paralel cu negocierile directe. De găsit o soluție.

Al doilea, în caz de eșec, părțile refuzând dialogul, cvartetul se va confrunta cu un posibil scenariu de recunoașteri unilaterale, situație care va complica și mai mult votul în ONU. De găsit o soluție.

Pentru România, în ambele cazuri, se poate spune că se va lovi de aceeași problema din interiorul UE, lipsa de consens. Într-o situație extremă ne putem afla dacă se ajunge la discuția despre o forță de peacekeeping din partea UE sau NATO.

Pe termen lung, putem conchide că vom fi forțați să conviețuim nu doar cu state, actori non-statali ci și si cu entități cu recunoscute unilateral dar gestionate prin intermediul ONU. Este un subiect de reflecție.

Later edit 12 iulie. La semnalarea Irinei Ursu (mulțumesc mult Irina) postez un link către rezultatele unui sondaj realizat de Universitatea Ben Gurion privind relațiile Israelului cu zona Euro-atlantică. Cercetarea evidențiază ca 64 % dintre cetățenii israelieni intervievați sunt de acord cu o prezență de menținere a păcii a trupelor NATO.

Știrea BGU Survey Reveals Major Israeli Support for the European Union and NATO.

Later edit 12 iulie: Între timp, discuțiile de luni ale cvartetului nu au înregistrat un progres, se mai discută și astăzi. Am impresia că efortul principal al grupului este să obțină o poziție mai flexibilă din partea Israelului.

Deja vu egiptean

 

Apropo de ambițiosul termen de 6 luni pentru tranziție dat de actuala conducere de la Cairo, am citit aceasta știre:

Egypt asks Swiss for help finding regime’s assets

THE ASSOCIATED PRESS

GENEVA – The Swiss government says Egypt has asked for assistance in locating assets belonging to members of the regime led by ousted President Hosni Mubarak.

Swiss Justice Ministry spokesman Folco Galli declined Wednesday to say whether the request concerns assets belonging to Mubarak himself.

Last week the Swiss government froze any assets in Switzerland belonging to Mubarak, his wife, their two sons, their sons’ wives, Mubarak’s brother-in-law and five senior politicians belonging to the ousted leader’s NDP party.

Galli says the Egyptian request is being examined. If it meets legal requirements, the Justice Ministry will then decide which Swiss authorities should deal with it.

 

Părerea mea este că armata egipteană anticipează apariția unor ofensive puternice din partea opoziției și cred că vom asista la un efort disperat de mobilizare și coagulare politică în perspectiva alegerilor.

Via