Război hibrid de țară

Războiul hibrid în România este real și ne batem singuri.

30 martie

Președintele IohannisPermiteti-mi sa subliniez importanta securitatii energetice. In lumina evenimentelor actuale din vecinatatea estica, energia a devenit o arma politica, iar urmarirea independentei energetice, cel mai bun mijloc de aparare.

Hotnews: Ministerul Energiei a convocat vineri, 27 martie, o sedinta AGA extraordinara la Complexul Energetic Oltenia, principala hotarare fiind demiterea Consiliului de Supraveghere. Decizia este surprinzatoare avand in vedere ca demiterea Consiliului de Supraveghere era stabilita pentru o alta data, 16 aprilie 2015, potrivit unei convocari AGA din 13 martie. Aceasta decizie poate avea legatura cu faptul ca membrii Consiliului de Supraveghere stabilisera pentru data de 3 aprilie o sedinta a Directoratului care ar fi dus la rezilierea contractului de mandat al directorului general, Laurentiu Ciurel. Si astfel, pentru a nu se ajunge la demiterea directorului general, Ministerul Energiei a decis sa-i revoce pe membrii Consiliului mai devreme decat isi programase.

 

 

Partea plină a paharului

Am aflat că Guvernul a dat un HG pentru stingerea datoriilor Rompetrol. Din ce scrie Gândul ar fi vorba de o sumă de 270 milioane dolari din cei 760 milioane acordați de stat în 2000.

Eu văd partea plină a paharului, am reușit să recuperăm mai mult de o treime. Se putea și mai rău, să nu recuperăm nimic. Acum Guvernul a șters cu buretele după 15 ani de chin și va mai continua să șteargă datorii. Orice guvern sterge datorii dar nu orice guvern tolerează corupția din sectorul energiei. Ștergi datorii dar mai și elimini corupții. Vezi cazul de la Agenția Națională de Reglementare în Energie și cum încărcau unii facturile.

Ar fi doar o singură morală la toată povestea: când ești o insulă energetică, așa cum este România, orice modificare în natura proprietății din sectorul energetic este foarte sensibilă și generează tensiuni periculoase. Nu putem să anticipăm singuri, nu avem competențele necesare, ce probleme apar la privatizarea unor unități de acest nivel, dovada că nici pe management privat Rompetrol nu a fost o poveste de succes.

Am fost învățați cu un sector energetic socialist autarhic și politizat care oferă resurse și servicii cu un cost ridicat. Cine spune că preia o capacitate energetică de la stat și se laudă că o face profitabilă sigur minte. În mod normal prioritatea sistemului nostru energetic ar fi cea de eficientizare. Nu vedem profit fără eficientizarea unui sector foarte învechit.

România, Rusia și resursele energetice din Marea Neagră

Din Adevărul, sub semnătura Alinei Boghiceanu, aflu că  Radu Dudău și Laurențiu Pachiu au scris pentru Foreign Policy România o analiză  despre posibilul impact al anexării Crimeei asupra exploatării resurselor de gaz din perimetrele câștigate la proces de România de la Ucraina. Cum nu citesc revista respectivă, merg pe mâna Alinei Boghiceanu care rezumă studiul. Printre altele, cei doi autori, membri de marcă Energy Policy Group, ar afirma că:

Rusia ar putea susţine, de pildă, că nu mai recunoaşte şi nu se consideră ca succesor al Tratatului bilateral de prietenie, respectiv al Tratatului de delimitare a frontierei dintre România şi Ucraina sau că nu apreciază ca opozabilă decizia Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) în speţa România-Ucraina, cu privire la elementele de teritoriu care sunt legate de Crimeea. Specialiştii susţin însă că această eventualitate este, totuşi, improbabilă văzută în lumina practicii consacrate a Rusiei în relaţiile sale internaţionale de a se prevala de tratate, nu de a le denunţa. Într-adevăr, după cum este menţionat în tratatul de încorporare a Peninsulei Crimeea în Federaţia Rusă, din 18 martie 2014, Moscova se obligă să aplice dreptul internaţional în ceea ce priveşte graniţele maritime în Mările Neagră şi de Azov (Art. 4, par. 3).

Despre cum respectă Rusia tratatele internaționale, Radu Dudău și Laurențiu Pachiu poate ar fi trebuit să nu uite că:

1. Acordul de la Budapesta prevedea respectarea de către Rusia a granițelor Ucrainei. În realitate, Rusia a denunțat de facto Acordul de la Budapesta în data de 5 Mai 2014 când ministrul Lavrov a refuzat să participe la întâlnirea tărilor semnatare ale acordului.  Aș putea aminti și invadarea Georgiei, caz în care Rusia a încălcat norme de drept internațional.

2. Despre respectare de către Moscova a granițelor maritime. Cei doi autori, dacă Alina Boghiceanu a înțeles punctul lor de vedere, ar trebui să știe că Moscova și-a făcut o prioritate din a modifica granițe maritime după interesul militar și economic. Pentru Moscova granițele maritime din Marea Neagră nu sunt la fel de importante ca ”frontierele geopolitice”. Pe flancul nordic Rusia a negociat, 20 de ani, cu Norvegia o graniță maritimă în contextul în care forța militară norvegiană, susținută de SUA și UK, a descurajat Moscova. În cazul nostru, singura graniță care contează pentru Rusia este linia dreaptă imaginară care leagă Sulina de Batumi. Adică regiunea de nord a Mării Negre este o zonă strategică legată strâns de securitatea Caucazului și toată regiunea militară de sud a Federației Ruse.

Mă hazardez să conchid, fără să văd articolul original, că autorii au căteva premise greșite în analiză:

–  în viitorul apropiat, dominația Rusiei în Marea Neagră se va intensifica. Eu cred că dominația Moscovei va scădea pe termen mediu și lung.

– În viitor nu vor fi negocieri directe sau arbitraje internaționale privind noua graniță maritimă dintre Ucraina și Rusia. Eu cred că Kievul va dori să rezolve mai rapid  problema graniței maritime cu Rusia la presiunea Bruxellesului. Totul depinde însă de un plan de pace complicat și supervizat de marile puteri.

– că  România nu va putea convinge UE  să se implice mai mult în Marea Neagră și că strategia energetică europeană nu va juca un rol în Marea Neagră. Eu cred că UE își va lămuri strategia energetică pentru Marea Neagră. Cazul Bulgaria – South Stream este relevant în acest sens. Bruxellesul nu va mai tolera rolul de primadonă pentru Gazprom.

–   România ar avea o strategie energetică pentru Marea Neagră și că va începe urgent exploatarea perimetrelor câștigate la Haga. Eu nu cred că România are o strategie energetică pentru Marea Neagră și nici nu cred că exploatărilor vor demara așa curând.

Rusia ar putea susţine, de pildă, că nu mai recunoaşte şi nu se consideră ca succesor al Tratatului bilateral de prietenie, respectiv al Tratatului de delimitare a frontierei dintre România şi Ucraina sau că nu apreciază ca opozabilă decizia Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) în speţa România-Ucraina, cu privire la elementele de teritoriu care sunt legate de Crimeea. Specialiştii susţin însă că această eventualitate este, totuşi, improbabilă văzută în lumina practicii consacrate a Rusiei în relaţiile sale internaţionale de a se prevala de tratate, nu de a le denunţa. Într-adevăr, după cum este menţionat în tratatul de încorporare a Peninsulei Crimeea în Federaţia Rusă, din 18 martie 2014, Moscova se obligă să aplice dreptul internaţional în ceea ce priveşte graniţele maritime în Mările Neagră şi de Azov (Art. 4, par. 3).

Citeste mai mult: adev.ro/n77zhj

Securitatea energetică europeană – misiune imposibilă

Avem deja două cazuri, Bulgaria și Ucraina, care ne indică de ce cred că acest concept de securitate energetică este o misiune imposibilă.

Bulgaria are deja proiectul Gazprom înghețat la presiunea Bruxellesului.

În cazul Ucrainei, același Bruxelles a impus ca înainte de orice discuție politică oficială între Kiev și Moscova, să aibă loc o negociere economică tripartită privind gazele și datoriile Ucrainei, între ruși, ucrainieni și reprezentanții UE ?!

Evident, europenii vor să se înțeleagă cu rușii dar nici nu vor că toate ajutoarele fianciare europene care sunt servite pe tavă Kievului să ajungă în conturile Gazprom așa că au cerut un loc la masa negocierilor.

Dacă Bulgaria ajunge într-un blocaj energetic generat de supărarea Gazpromului, similar Ucrainei, ce va face Bruxellesul ?! Vor face ca în Ucraina ? vor cere loc la masa negocierilor ?!