Domnului ministru ”Furculision” Teodorovici

Dom ministru,

că nu știi prea multă engleză nu este o problemă dar, poate, din câte fonduri structurale aveți pe mână, ați fi putut angaja niște profesioniști în corespondență în limba engleză. Schimbați consilierii, traducătorii, secretarele, să scăpați de engleza de baltă că nu merge cu expresii ca ”mediatised debate” în scrisori către omologi din UE. Este un exemplu, dar mai sunt.

Toată scrisoarea este o jale.

Scrisoare catre Suedia: MFE de la Bucuresti, deschis sa colaboreze cu Stokholmul, pentru a-si crestea capacitatea de management al fondurilor UE-  hotnews.ro

Parteneriatul strategic româno-britanic

Nueva Economia Forum

Ieri am participat la dezbaterea prilejuită de vizita în România a minstrului britanic pentru Europa, David Lidington, eveniment organizat de Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, CRPE și Colegiul Noua Europă. Mulțumesc pentru invitație E.S. Martin Harris și responsabilului pentru eveniment, Andreea  Hanganu.  Moderatorul dezbaterii a fost Cristian Ghinea, director CRPE iar profesorul Vasile Pușcaș a fost invitatul român.
Mesajul oficialului britanic a acoperit cele două zone de interes pentru Parteneriatul strategic româno-britanic: contextul european văzut de la Londra și agenda bilaterală. Pe acest ultim punct, și care mă interesează în mod deosebit, am reținut un mesaj pozitiv, mult mai pragmatic decât alte voci europene, element care a reprezentat mereu o constantă a politicii britanice la București.
Nu trebuie să credem că Parteneriatul strategic este soluția pentru orice problemă  care apare pe relația Londra- București, acest cadru nu trebuie considerat locul în care se rezolvă crize de genul campaniilor din presa britanică. Sunt atâtea idei și  proiecte care așteaptă să fie dezvoltate în cadrul Parteneriatului, așa încât fiecărei crize trebuie să îi contrapunem cât mai multe programe bilaterale. Nimic nu menține cursul pozitiv al unei relații bilaterale decât numărul crescut de proiecte și oameni implicați.
Au fost menționate de David Lidington trei zone prioritare, de fapt trei zone în care potențialul României ar putea fi folosit. Prima ar fi efortul coordonat al celor două țări pentru edificarea  pieței digitale unice europene,  proiect de viitor, cu un potențial economic și de afaceri cert, care poate folosi expertiza românească IT dar și investițiile românești în dezvoltarea infrastructuri informatice. Oricum investițiile britanice în sectorul românesc de telecomunicații anticipează un asemenea proiect. Un interes aparte îl reprezintă continuarea cooperării în combaterea criminalității informatice.
În al doilea rând, politica UE de vecinătate și Parteneriatul Estic, zonă în care expertiza românească poate fi folosită pentru Moldova, Ucraina, Caucaz și Balcanii de vest. Ar fi vorba de cooperarea în proiecte europene pentru obiectivele din programele de asociere la UE.
Nu în ultimul rând, va rămâne ca obiectiv pe termen lung, cooperarea celor două țări în sfera drepturilor  la libera circulație și muncă în spațiul european. David Lidington a amintit hotărârea Londrei de a respecta termenul de 1 ianuarie 2014 pentru liberalizarea pieței muncii pentru cetățenii români și nevoia de coodonare în lupta împotriva rețelelor ilegale de trafic de persoane.
La dezbateri am avut o observație legată de cele 3 priorități prezentate mai sus. Pentru toate cele trei zone există cel puțin un numitor comun, un element care ar putea să fie adăugat pe lista scurtă, și acela este educația. Pe piața digitală, e-learningul este o direcție care se va impune în toată Europa, în vecinătatea estică avem nevoie de programe educaționale iar pe piața muncii europene, o forță de muncă educată, calificată, va avea mereu o șansă în plus.
Profesorul Vasile Pușcaș, o voce ponderată de centru-stânga a susținut, fără să fie o voce oficioasă a guvernului, trei idei demne de reținut, modelul european nu a beneficiat de o dezbatere aprofundată, au fost preferate mai mult campanii publice care au menținut dezbaterea pe un interval de timp prea scurt. Avem nevoie nu de mai ”multă Europă” ci de o mai ”bună Europă”, adică o Europă mai bine construită și nu neapărat mai constrângătoare. Nu în ultimul rând Vasile Pușcaș a respins modelul Europei cu mai multe viteze. Chiar apreciez că profesorul Pușcaș a venit cu o viziune coerentă în acest dialog și neafectată de excesele ”momentului mediatic Schengen”.
În final, pot să spun că se confirmă ceea ce știam de mai mulți ani, relația cu Marea Britanie, indiferent de context, are câteva direcții de lungă durată care vor motiva mereu Londra să se implice major în România. O economie de piață atractivă, un partener euro-atlantic la București implicat activ în dialogul transatlantic și un stat de drept, stabil și capabil să controleze riscurile interne.

 

Photo credit.

Cele două Europe

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Viziunea celor ”două Europe”,  Europă restrânsă (nucleul vest-european) și o Europă lărgită, are sens pentru Max Singer și Aron Wildavsky (The Real World Order, 1993) doar dacă Anglia se decide să iasă din Europa restrânsă și Germania să se decidă să stea în nucelul vest-european.

Europa lărgită ar avea aura unei zone de mâna a doua fără Anglia iar dacă Germania ar părăsi nucelul vest-european, Franța ar prefera să nu existe o Europă lărgită.

 

 

Foto credit – Dining with a Cheetah    Artist: Leombruno-Bodi (November 1, 1960, Vogue).