Toată lumea din familia noastră

 
Am văzut, datorită Cristinei Bazavan, căreia îi multumesc,  ”Toată lumea din familia noastră”, filmul lui Radu Jude, producție HiFilm care va avea în curând premiera. La prima vedere realizarea este una care se încadrează în capitolul feliilor de viață ”cinematografice” românești cu care am fost obișnuiți. Spun la prima vedere pentru că filmul merită văzut ca un exercițiu de perspectivă. Zic de perspectivă pentru că scenariul este departe de a avea un sens clar asupra unei crize așa că ne lasă destulă libertate de a ne plasa unde ne convine în căutare unui sens al poveștii.
Un tată divorțat, Marius, interpretat de Șerban Pavlu, hotărât să își demonstreze sieși și celor din jur că voința lui contează,  face cam tot ce este posibil să își ducă până la capăt rolul de tată pentru fiica sa. Personajul le încearcă pe toate, de la formalismul relațiilor cu părinții până la violență, de la luciditate și conformism până la machiavelism ieftin și lașitate, totul este expus pentru a ne face să reflectăm la subțirimea unor etichete sociale.
Am fost învățați cu șablonul, o chestiune dezirabilă din punct de vedere social, că doar mamele sunt capabile de gesturi disperate, de concesii majore pentru copii lor și de altruism iar filmul încearcă și cred că reușește să dărâme acest mit. Otilia, interpretată de Mihaela Sârbu, divorțată de Marius, nu este doar conflictuală, ea aduce de fapt în scenariu și acea doză de cinism, des întâlnit în relații de acest tip, care te obligă la o alegere foarte grea, să te resemnezi sau să acționezi din disperare.
În căutarea unei stabilități  după divorț, Otilia de fapt se refugiază în povestea lui ”tot ce a fost înainte a fost rău și trebuie să trec peste” în timp ce Pavlu se complace într-o ambivalență aproape patologică oscilând între trecutul idilic și prezentul de coșmar.
Nu aș intra discuția despre jocul actorilor, cu plusuri și minusuri, o remarc totuși pe Sofia Nicolaescu, mica interpretă a Sofiei, copilul celor doi, care reușește să contureze tipul de personalitate, probabil dorit de regizor, care absoarbe tensiunea din jurul său și o reflectă dozat, prin gesturi expresive și mesaje simple dar cu atât mai convingătoare.
”Toată lumea din familia noastră ” nu oferă soluții sau un final surprinzător, vine probabil cu singura filozofie certă a unei asemenea crize, apropierea, înțelegerea și conviețuirea cu celălalt impun un preț pe care nu doar trebuie să îl plătești dar trebuie să îl transformi într-o sursă de energie pozitivă.

PressKitul îl găsiți aici.

Oscar de 5 filme

Am primit o leapșă de la Ionuț Pavel, să aleg cele 5 filme de Oscar favorite. Îi mulțumesc și mă grăbesc să dau o lista care cu greu a respectat limita numerică impusă. Am selectat filme premiate, nu artiști, iar ordinea nu contează.

Îi invit să preia leapșa pe Marieta Varga, Robert & friends, Radu Oncescu și Cristian Voiculescu.

1988 ‘Rain Man’

Foto credit.

1967 ‘In the Heat of the Night’

Foto credit.

1975 ‘One Flew Over the Cuckoo’s Nest’

Foto credit.

1976 ‘Rocky’

Foto credit.

1996 ‘The English Patient’

Foto credit.

Medalia de onoare

Am fost la avanpremiera filmului Medalia de onoare al lui Peter Călin Netzer. Toți ar trebui remarcați regizorul, actorii, în frunte cu Victor Rebengiuc și echipa, Cristina Bazavan îmi mai face o surpriză foarte plăcută, după invitația pentru Kapitalism- rețeta noastră secretă.

Aveti aici pagina oficială a filmului și poze din CD-ul de prezentare.

Autobiografia lui Nicolae Ceausescu

Regizorul Andrei Ujica a avut nevoie de aproximativ 1000 de ore de înregistrări din arhiva jurnalelor oficiale ale TVR,  pentru a realiza primul film despre Ceaușescu, hai să-i spunem documentar artistic, de acest gen din Romania. Dacă ești familiarizat cu jurnalele oficiale vei fi surprins poate de viziunea regizorului. Ca spectator trecut de 40 de ani ești pus la grea încercare.  Trebuie să acorzi credit unei încercări de neutralizare ideologică a unui material propagandistic și vreau să vă spun că nu este cel mai ușor lucru. Ai cam multe să îți reamintești.

Cristina Bazavan, căruia îi multumesc pentru invitație, este mai directă decât mine.

eu am vazut prima data Autobiografia, la Mobra film pe un computer cu ecran mare… am stat nemiscata in scaun si, de la partea contemporana mie, am suferit intens. realizam pas cu pas cit de tare ne-a schimbat la cap comunismul si cit de mult vom mai avea de suferit.