Fondurile europene- dilemele soluției de mijloc

Astăzi s-a mai consumat un episod din telenovela cu fondurile europene. A ieșit premierul Victor Ponta cu o veste proastă, dar știută deja de toată lumea, că miniștrii muncii din fostele guverne au patronat, voluntar sau nu, o combinație de afacerism și incompetență.
Tot premierul a comunicat că ar avea două soluții pentru autoritatea de management. Prima, un plan de acțiune urgentă pe următoarea lună, cu măsuri clare. A doua, reformarea radicală a sistemului autorităților de management, adică binecunoscuta soluție de a unifica toate Autoritățile de management după model polonez. A doua soluție este susținută de Leonard Orban pentru că așa se va tranșa problema crizei sale de autoritate în guvern. În lipsă de resurse pe care să le gestioneze MAEUR, degeaba face ministrul Orban analize și oferă recomandări, miniștrii au ei metodele lor și nu sunt prea afectați.
Ambele soluții au limite, planul pe termen scurt nu va putea reface o serie de multe întârzieri și ilegalități.
Planul radical este o soluție de centralism care va determina o reacție în lanț de alte reglări politice și organizaționale tensionate între ministere, puteri locale și beneficiari.
Care ar fi soluția de mijloc ?
Ca să glumesc, aș spune în sine că găsirea unei soluții de mijloc ar face obiectul unui program finanțat din fonduri europene, dar, fie hai să dau câteva elemente, doar ca să înțelegem că premierul trebuie consiliat să nu se grăbească cu aruncarea la cald a unor soluții superficial analizate.
Dileme pe care o posibilă soluție de mijloc privind viitoare autoritate de management trebuie să le rezolve.
1. Dilema dezvoltării– cum poți folosi pe termen lung o autoritate de management centralizată pentru  un sistem național pe care îl vrei descentralizat ?
2. Dilema bugetului – cum poți rezolva co-finanțarea cu o autoritate centralizată de mangement când bugetele rămân la ministere ? se va apela la influență politică la nivelul premierului ?
3. Dilema resurselor umane– centralizarea autorității de managment presupune detașarea de personal specializat din toate sectoarele, personal care va fi izolat și marginalizat în raport cu problemele curente și de perspectivă din fiecare sector. Dacă cineva spune că nu este așa, atunci sigur nu a lucrat prea mult timp într-un minister.
4. Dilema cooperării inter-instituționale– o autoritate centralizată de management va determina ca nivelul de cooperare inter-instituțională să fie ridicat la nivelul guvernului, chestiune care va încetini și mai mult toate procesele și apariția de blocaje tactice politice, în special când vom avea guverne de coaliție.
Am dat doar cele mai importante elemente care ar trebui rezolvate, dar mai sunt destule. Dacă mai aveți și voi altele ar fi interesant de colectat și discutat.
În plus, mai sunt vreo 2-3 probleme de filozofie a guvernării, cruciale pentru construcția instituțională centralizată, dar aștept să văd dacă le descoperă cineva, adică cineva din guvern, că daia sunt plătiții unii pe funcții grase, cam degeaba.

Şi tot caut

Da, caut şi tot caut textul integral al  proiectului de lege referitor la colaborarea dintre Guvern şi Parlament în domeniul afacerilor europene elaborat de Ministerul Afacerilor Europene, dar nu prea îl găsesc. Aş vrea să îl studiez mai în detaliu.
Tot ce avem ar fi acest comunicat de pe pagina dae.gov.ro
Guvernul a aprobat, în şedinţa de astăzi, un proiect de lege referitor la colaborarea dintre Guvern şi Parlament în domeniul afacerilor europene, astfel încât deciziile care se iau la nivel naţional în domeniul afacerilor europene să beneficieze de o cât mai largă susţinere.
Actul normativ cuprinde dispoziţii care permit, în primul rând, informarea exhaustivă a Parlamentului în legătură cu evoluţiile înregistrate la nivelul procesului decizional al Uniunii Europene. Astfel, Parlamentul poate solicita informaţii extinse privind proiectele de acte legislative aflate în curs de negociere la nivelul instituţiilor europene.
„Este un instrument absolut necesar, care va introduce un mecanism menit să asigure implicarea amplă a Parlamentului în procesul de formulare şi susţinere a poziţiilor şi intereselor României la nivelul Uniunii Europene”, a declarat ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban, care a precizat că adoptarea acestui act normativ a figurat printre obiectivele pe care şi le-a propus la începutul mandatului şi care acum este îndeplinit.
Informarea Parlamentului de către Executiv presupune transmiterea tuturor informaţiilor considerate relevante pentru proiectele de acte fără caracter legislativ, la solicitarea Parlamentului.
În temeiul aceleiaşi prevederi, Guvernul transmite Parlamentului:
– lista mandatelor generale, observaţii şi propuneri, informări şi rapoarte privind participarea la reuniunile Consiliului UE şi ale Consiliului European;
– rapoarte de activitate şi rapoarte privind îndeplinirea obligaţiei de stat membru;
– programul legislativ legat de transpunerea sau de aplicarea directă a legislaţiei europene;
– stadiul transpunerii actelor normative ale UE în dreptul intern.
O altă prevedere se referă la procedura examinării parlamentare, care implică evaluarea pe fond a proiectului de act normativ european şi a mandatului/mandatului general elaborat de Guvern. Această procedură se finalizează cu o opinie a Parlamentului, cu caracter consultativ pentru Guvern. Executivul este însă obligat să motiveze în scris şi, după caz, oral, dacă se solicită de către Parlament, îndepărtarea de la opinia Parlamentului în mandatul susţinut în cadrul Consiliului UE.
Proiectul de lege aprobat astăzi de Guvern prevede, de asemenea, obligaţia ministrului responsabil sau, după caz, a ministrului Afacerilor Europene, respectiv a ministrului Afacerilor Externe, de a se prezenta la solicitarea Parlamentului pentru a fi consultaţi, pe durata examinării parlamentare.
De asemenea, există prevederi referitoare la rezerva de examinare parlamentară, care presupune că Guvernul informează Consiliul UE cu privire la declanşarea de către Parlament a procedurii de examinare în cazul în cazul în care Legislativul începe analiza unui propuneri legislative comunitare.
Actul normativ referitor la colaborarea dintre Guvern şi Parlament în domeniul afacerilor europene reglementează, de asemenea, procedura de control de subsidiaritate şi proporţionalitate care finalizează, după caz, cu un aviz motivat în situaţia în care Parlamentul constată încălcarea principiului subsidiarităţii de către propunerile făcute de Comisia Europeană, respectiv cu o opinie care va constata conformarea documentului legislativ cu cele două principii – subsidiaritate şi proporţionalitate.
Proiectul de lege aprobat de Executiv cuprinde şi un capitol distinct în legătură cu controlul parlamentar asupra activităţii Guvernului în cadrul Consiliului European.
Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa
Data: 18.01.2012
Unde o fi oare ? Ca să mă consolez citesc alte reglementări foarte interesante, chiar prea interesante, dar nu spun nimic până nu văd şi docomentul principal.

Niște cizme de cauciuc pentru Leonard Orban

Am citit un raport despre problema acomodării instituționale a noii structuri pentru coordonarea fondurilor europene, adică, mai direct, cum ar trebui să lucreze Leonard Orban. Dacă nu aș fi avut coperta raportului, unde apar și autorii, nu aș fi citit mai mult de 2 pagini. Aș fi tras concluzia că autorii nu cunosc nimic despre guvernul României, nu au lucrat în viața lor 1(una bucată) zi într-un minister, nu mai vorbesc să reprezinte sau să negocieze multilateral în baza unui mandat al României sau să scrie unui ministru 30 de rânduri esențiale despre o poziție națională. Cum însă este vorba despre Sorin Ioniță și Dragoș Dinu, am citit până la final studiul MAE contra MAEu

Raportul nu argumentează de ce presupusa rivalitate dintre MAE și DAE ar fi cea mai importantă problemă pentru prestația lui Orban ?

Obiectivul numirii lui Orban nu a fost să obținem bani de la UE ci să CHELTUIM banii de la UE.  Orban nu trebuie să stea cu ochii pe ce face MAE, el trebuie să stea cu ochii pe oamenii din țară, cum se cheltuie banii în țară, ce fac autoritățile de management. 

În concluzie, raportul are cel mai nefericit start sau premisă de analiză, autorii singularizează o relație instituțională cu probleme, nu au înțeles, probabil nici nu au aflat, că politica externă este un atribut al Președinției, că trimestrial cele mai importante subiecte de pe agenda europeană sunt coordonate la vârf, chiar și în CSAT, că ambasadorii au primit ordin clar, dat în public, de Președintele Băsescu, la conferința anuală să trimită informările pe subiecte europene și la el.

Cu toate aceste lacune ale raportului, vreau să mai comentez puțin, poate ajută. Repet, când analizăm perspectiva programului lui Orban, nu este vorba despre politică externă și/sau europeană ca relație intra-guvernamentală, ci despre organizarea națională la nivel guvernamental pentru a absorbi fonduri, pentru a reduce procentul mare de proiecte eșuate, pentru a atrage mai multe proiecte, de a instrui beneficiarii, de a rezolva problema firmelor de consultanță, de a reforma un sistem financiar etc. etc

Ar fi patetic să mai avem încă un ministru care să aibă și el un birou în ambasada noastră la Bruxelles și care să facă pe acolo pe mesagerul și jolly jokerul, să mai obțină niște păsuiri sau prelungiri de termene, chestie pe care oricum ambasadorul de acolo tot o făcea.

Dacă guvernul vrea încă un ministru de externe român total rupt de problemele interne ale absorbției de fonduri, care nu a pus în viața lui niște cizme de cauciuc în picioare ca să vadă o fermă de porci ridicată cu bani de la UE, atunci să aplice recomandările raportului propus de CRPE.

Mai fac câteva observații punctuale.

Deci, avem un nou minister puternic, cu rol coordonator, condus de un ministru cu experiență în domeniu care este susținut politic în cadrul Guvernului pentru asigurarea unei coordonări unitare a afacerilor europene.[…]

Obs. Nu este vorba de un minister, puternic nici atât, ca mai toate structurile din subordinea directă a primului ministru. Orban are experiență europeană, dar nu are experiența unei activități în cadrul unui minister economic. Experiența unui negociator (Orban a fost negociator șef pentru România, cu mentalitatea specifică preaderării)  nu este similară cu experiența unui coordonator pentru implementarea unor proiecte concrete. Performanța lui Orban la Bruxelles a fost modestă și nu va fi mai mare nici în noua poziție. Nu el are integral vina acestei situații. Nu insist acum, asta este estimarea mea.


În situația de față, noul minister constituit este în mod evident într-o poziție avantajoasă,  comparativ cu fostul Departament pentru Afaceri Europene, deci influența Ministerului de   Externe nu va fi acceptata la fel de natural. Există însă riscul ca această competiție să  genereze efecte negative vizibile atât la nivel intern, în mecanismul de elaborare a pozițiilor  de țară, cât și la nivelul reprezentării României la nivel comunitar.[..]

Obs : Precaritatea instutuțională în DAE e atât de mare încât este o glumă bună să spui că DAE ar fi într-o poziție avantajoasă. DAE nu are oameni, mecanisme și experiență ca să genereze poziții de țară, toate punctele de contact din ministere au parteneri in MAE și direct la Bruxelles. Autorii nici măcar nu au aflat asta.

Dând acces direct și control parțial MAEu asupra Reprezentanței de la Bruxelles. Asta s-ar putea face printr-un fel de co-proprietate MAEu-MAE asupra Reprezentanței sau prin numirea și subordonarea adjunctului ambasadorului român la UE direct de către / către MAEu.[…]

Obs. Această recomandare se poate califica cu brio la perla anului. O dublă subordonare este moartea strategiei României la Bruxelles. Cine nu știe cum evoluează decizional și practic un mecanism diplomatic între capitală și ambasadă nu știe să identifice potențialele probleme: selectivitatea informărilor pe canale paralele, nevoia unor coordonări bilaterale în București cu ambasadele UE și dublarea unor canale, implicarea altor instituții, etc.

Dând posibilitatea de acces direct MAEu către ambasadele României din statele membre. Există oameni în ambasade care se ocupă de problematica UE, aceste posturi ar putea fi controlate de DAE (așa cum se întâmplă acum cu reprezentanții comerciali din ambasade, care răspund față de Ministerul Economiei).[…]

Obs. Autorii par să nu cunoască performanța limitată a unor poziții diplomatice, cum sunt cele ale reprezentanților comerciali. Recent această slabă performanță a fost recunoscută chiar de Președinte care la conferința anuală a ambasadorilor a cerut subordonarea directă a acestor reprezentanți comerciali ambasadorului. Primul nivel de coordonare este stabilit de ambasador, dar se pare că autorii nu știu asta.

 

Stabilirea unei cutume clare între MAE și MAEu – că ultimul cuvânt în stabilirea poziției de țară îl are MAEu, iar în situația în care MAE are nevoie să schimbe aceste poziții pentru a face ”tranzacții” cu alte capitale europene (funcție legitimă și de mare importanță politică a MAE), atunci MAE ar trebui argumenteze în prealabil în cadrul unor reuniuni comune și ulterior să informeze amănunțit MAEu privind rezultatele.[…]

Obs: Parcă rupți total de realitate, autorii nu au aflat că ultimul cuvânt în stabilirea unor poziții de țară privind politica externă îl are Președintele. De exemplu, ca să reacționeze la poziția olandeză în problema bugetului european, MAEu îi trebuie ani ca să își dezvolte o centrală proprie, să își dezvolte networkul în Olanda și să îsi dezvolte propria expertiză pe capitolul de țară Olanda. În MAEu nu veți găsi prea curând responsabili buni de spațiu olandez.

La recomandări mai apare ceva bizar

4. Reorganizarea Institutului European din România într-o structură mai flexibilă, al cărei mandat să fie focalizat spre atragerea de expertiză pentru fundamentarea  pozițiilor României la nivel comunitar. Supervizarea de către MAEu a modului în care ministerele de linie cheltuie banii alocați pentru studii și analize de impact și  eventual transferul acestor fonduri spre IER.

Obs: Nu comentez acum performanța IER. Nu despre asta este discuția. Autorii ignoră total experiența europeană în sfera studiilor europene, experiență care spune că un mecanism de gândire strategică trebuie să stea mai departe de mecanismul birocratic, să aibă propriile legături cu structurile de execuție și să ofere alternative nu să se înregimenteze direct la efortul de implementare.

Nevoia de analiză pe termen scurt nu se poate rezolva  prin transformarea peste noapte a IER, nevoia de analize de politci trebuie dezvoltată in-house pentru că mult-necesara viteza de reacție rapidă depinde de 2 factori: monitorizare permanentă (lucru care se face în MAE) și accesul rapid la expertul de spațiu/problemă/punctul de contact.

Nu am o încheiere, doar un mare semn de întrebare.