Subiectul Moldova – schimbarea poziției României ?

Ceva se schimbă ? dar mai ales cine sau ce a influențat schimbarea de poziție ?

9 iulie 2013 Titus Corlățean – interviu

La rândul său, vorbind despre problema Transnistreană, ministrul Titus Corlăţean a declarat, într-un interviu pentru agenţia de presă Interfax, preluat de UNIMEDIA, că “trebuie să recunosc că, în ultima perioadă, avem mai puţine motive pentru a fi satisfăcuţi în legătură cu procesul de reglementarea transnistreană”.
“Am urmărit cu speranţă dezvoltarea negocierilor în formatul “5+2″ din momentul reluării acestora în toamna anului 2011 şi continuăm să credem că ne confruntăm cu problema care va putea fi rezolvată just în cazul existenţei voinţei politice la toate părţile implicate”, a mai spus Titus Corlăţean

11 Martie 2014 Titus Corlățean – interviu la RFI

Realizator: Ultima întrebare: credeţi că o eventuală schimbare a formatului de negocieri ”5+2” pentru Transnistria ar fi utilă?

Titus Corlăţean: Cred că, în orice caz, la acest moment este nevoie să ne concentrăm asupra procesului de normalizare politică în Ucraina, pentru că formatul ”5+2” a avut şi merite, dar a avut şi dezavantaje pentru că, dacă este să mă refer la dezavantaje, a lipsit voinţa politică de a intra în gestionarea subiectelor politice de fond, cele cu adevărat serioase legate de reglementarea conflictului transnistrean. În acest moment, într-o astfel de situaţie fierbinte vă daţi seama că un exerciţiu ”5+2” nu este posibil. Deci, este nevoie ca situaţia din regiune să se calmeze, să se gestioneze în plan politic şi nu militar, pentru a vedea care sunt modalităţile de relansare a dialogului politic, în sens mai larg. În orice caz, iată că prelungirea acestei situaţii de conflicte îngheţate, conflicte prelungite dezavantajează vecinătatea UE şi UE, aş spune, în sfârşit, conştientizează faptul că ar fi trebuit să fie mult mai activă, mai angajată de mai multă vreme.

13 Ianuarie 2015 – Bogdan Aurescu – interviu Q-MAGAZIN

Q- În condițiile în care devine evident că Rusia încurajează separatismul în spațiul ex-sovietic pentru a anexa teritorii (a se vedea scenariul din Crimeea), mai poate fi credibilă buna credință a Moscovei ca partener în cadrul formatului OSCE 5+2 privind situația din Transnistria?

A- Cu toate limitele și neajunsurile sale, formatul „5+2” rămâne cadrul unic pentru identificarea unei soluții viabile, negociate, în dosarul transnistrean. Țin să subliniez termenul de „negociat”, în contrast cu cel de „impus”. Experiența a arătat că soluțiile unilaterale, care implică riscuri și concesii injuste din partea Republicii Moldova, tind să fie favorizate de absența unui cadru formal, structurat de negociere. Formatul „5+2” dă garanția că vocea Chișinăului și principiul unei soluții durabile, care să țină cont de suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, vor fi respectate.

Rusia are un rol-cheie în efortul politico-diplomatic de găsire a unei soluții viabile în dosarul transnistrean. Cred că niciun observator obiectiv nu poate contesta această realitate. În egală măsură, Rusia are responsabilitatea de a contribui activ la consolidarea unei atmosfere propice pentru identificarea parametrilor acestei soluţii negociate, de a susține dinamica procesului de negociere, de a descuraja acțiuni unilaterale, care nu fac decât să tensioneze artificial situaţia de pe teren.

4 Iunie 2015 – Președintele Iohannis prin vocea ambasadorului Lazăr Comănescu mesaj video

Între minutele 29.44 – 30.11 același mesaj – România sprjină formatul 5+2 ca format unic care dă garanția și legitimitatea procesului de negociere…

Planul pentru Moldova

Am citit că Mihnea a scris în Context politic despre vizita lui Iohannis în Moldova – Nici speranța nu mai trece Prutul, așa că sistematizez mai jos câteva idei pe aceeași temă.

Președintele Iohannis și-a amânat vizita la Chișinău pe fondul impasului în formarea coaliției pentru guvernare. Înainte de Crăciun lucrurile păreau mai roz, se spera că va exista o coaliție pro-europeană, că Bucureștiul va avea un galop diplomatic lejer pe la Chișinău, cu minime eforturi politice dar cu maximă vizibilitate la Chișinău dar mai ales la Bruxelles și totuși nu a fost să fie așa.

Liberalii moldoveni au dat semnalul scepticismului la București, care București nici nu concepe un guvern fără liberali. Pe acest fond, Klaus Iohannis a decis să dea un semnal negativ, poate poate arcul politic pro-european ar putea să se mobilizeze și să treacă peste toate problemele.

Alternativa, discutată deja de comentatori, ar fi un guvern minoritar pro-european, evident cu riscul major de a negocia intens și neeficient cu pro-moscoviții orice măsură pro-europeană.

Întrebarea mea ar fi, dacă ținem seama de cât de greu au mers fostele guverne pro-europene din Moldova, cu câte negocieri, disensiuni, certuri au fost, cu ce ar fi diferit un guvern majoritar pro-european de un guvern minoritar pro-european ?

Răspunsul meu ar fi probabil cu nimic. Ritmul reformelor va fi tot inegal, lent și nefocalizat.

Bun, ce implicații are pentru România decizia luată de Iohannis că nu a respectat calendarul convenit al vizitei ?

În primul rând se creează impresia că Bucureștiul favorizează, suntem mumă doar pentru liberali și că pentru restul spectrului politic suntem ciumă, pro-europeni sau anti-europeni se vor simți în aceeași barcă.

În al doilea rând se dă impresia că Bucureștiul nu are un plan pentru a lucra și cu alte variante de guvern.

În al treilea rând că se creează impresia că președintele Iohannis evită să se implice în situații fluide politice dar care sunt cruciale pentru viitorul Moldovei.

În al patrulea rând, decizia Bucureștiului poate fi interpretată la Chișinău ca un mesaj indirect de la Bruxelles de răcire a relațiilor cu Moldova.

În încheiere să ne aducem aminte de intervenția cancelarului Angela Merkel în contextul alegerilor din Grecia, ocazie cu care nu îmi aduc aminte să fi spus că așteaptă să se clarifice situația politică din Grecia.

Axa Berlin-București-Chișinău

După axa București-Londra-Washington se pare că vine vremea unei noi axe.

Joi Iurie Leancă declara că Moldova va rămâne pe veci neutră și nu va intra ever în NATO.

Vineri, Klaus Iohannis a ajuns la Chișinău și, ce să vezi, liderul unei țări NATO declară că promite garantarea integrității teritoriale a Moldovei.

Iar în august, acest an și cancelarul Germaniei declara că susține integritatea teritorială a Moldovei.

Deci cel puțin Berlinul și Bucureștiul susțin același obiectiv privind Moldova.

În concluzie, Iohannis chiar are un punct de pornire pentru a conecta cele trei capitale într-o axă Berlin-București-Chișinău.

 

ps: colateral, pe un subiect intern, problema echipei de consilieri prezidențiali, eu aș prefera să existe o echipă complet nouă din 2 motive:

1. cand formezi o echipă nouă, toți pornesc la drum din acelasi moment, solidaritatea și coeziunea sunt mai ridicate chiar dacă primul an este mai greu. Dacă echipa are și ”consilieri moșteniți” cu siguranță apar disfuncționalități la capitolele încredere și team work.

2. o echipă nouă este mai creativă și generază mai multe inițiative.

 

Moldova în NATO

Citesc și mă minunez de declarația (electoral o înțeleg) lui Iurie Leancă:

Mediafax- „Mă pronunţ în mod clar pentru neutralitatea ţării. Nu vom adera la NATO şi vrem ca toţi partenerii noştri, atât din Vest, cât şi din Est, să ne respecte statutul neutru”, a declarat Leancă într-un interviu pentru agenţia de stat, citată de site-ul Sputnik.

Dacă față de apartenența la NATO, Leancă pare foarte ferm, față de intrarea în UE, premierul este foarte deschis.

Ce nu vrea să spună Leancă este că, în UE, cetățenii pot și trebuie să decidă prin referendum soarta țării lor. Chiar dacă din punct de vedere constituțional neutralitatea este un principiu, Constituția poate fi schimbată prin voința cetățenilor. Leancă nu poate să interzică un referendum dacă va exista o inițiativă, iar dacă Moldova va ajunge, cândva, în UE, cu siguranță Moldova va vota majoritar și pentru intrarea în NATO. Mai mult, sub impactul unui posibil referendum de intrare în NATO organizat în Ucraina, Moldova va fi sub presiunea unui trend regional, deci și direct și indirect, agenda intrării în NATO se va impune în Moldova într-un orizont de 10-15 ani.