Cum se negociază cu Ucraina ?

În istoria Ucrainei se încheie, în aceeste zile, o etapă, să îi spunem etapa oranj, etapă în care au fost cântărite șansele tării la acceederea la un nou statut.

După acordul economic recent încheiat între Rusia și Ucraina putem trage două concluzii.

1. UE  a evitat o greșeală strategică majoră în negocierea cu Ucraina. A făcut bine că nu a acceptat să plătească Ucrainei prețul dependenței sale energetice de Moscova. Acesta a fost planul comun al Kievului și Kremlinului stabilit înainte de Vilnius, președintele ucrainian să ceară bani pentru o economie muribundă iar Putin să spună că acceptă ca Ucraina să facă jumate de drum spre UE și jumate de drum spre Rusia, adică o simplă momeală pentru Bruxelles care se credea că speră să obțină măcar un deget de la Kiev cu speranță că va primi toată mâna. Acum Rusia a trebuit să bage mâna în buzunar și să plătească efectele negative ale propriei politici energetice. Și-a subdezvoltat programatic ani de zile un posibil aliat major care acum se târește ca și Belarusul spre subdezvoltare și protectorat rus. Pe termen lung Rusia se înhamă la un efort economic major. Cei doi lideri slavi au sperat să dea o țeapă la Bruxelles, dar nu au reușit.

2. Pe fondul poziției consecvente, UE începe să realizeze două aspecte.

2.1 Primo, că Moldova, și în mai mică măsură, Georgia, au fost și au rămas până la sfârșit adevăratele povești de succes ale Politicii estice. Mai mult, că nu este bine să pui în balanță 2 povești de succes cu o singură controversă, Ucraina. Faptul că UE impune echilibru în condițiile în care opoziția din Ucraina mai mult creează probleme (vezi rezoluția recentă a Maidanului cu eliberarea Iuliei Timoșenko în contextul în care chiar Iulia a declarat public că nu vrea eliberarea) este un semnal că nici opoziția din Ucraina nu ajută Bruxellesul.

2.2. Parteneriatul Estic nu va mai putea fi o colecție de cazuri independente, ar trebui să treacă la un nivel la care să se poată proteja ca proiect comun. În primul rând Parteneriatul nu trebuie să devină subiect de dezbatere  la viitorul Summit UE-Rusia. UE ar trebuie chiar să dea un semnal clar în acest sens la umătorul Consiliu European.  Moscova poate fi informată dar cam atât.

În al doilea rând, trebuie rezolvată dualitatea politicilor UE față de Europa de Est. Concret, avem două structuri și doi comisari care se ocupă de Europa de Est: Stefan Fule- comisarul european pentru extindere și politica de vecinătate și care nu are în subordine o strutură specializată pentru Parteneriatul Estic ci doar una dedicată strategiei extinderii și Catherine Ashton – înalt reprezentat pentru afaceri externe și politica de securitate, responsabil care are în subordine o structură ”Rusia, Parteneriatul Estic Asia Centrală, Cooperare Regională și OSCE”. Undeva paralelismul acesta influențează politicile UE față de întreg Parteneriatul.

De prin arhivele secrete britanice

Ce documente secrete (sursa The National Archives) se mai declasifică pe la Londra:
War: Soviet Union; account of Stalin/Churchill meeting in Moscow
  • Catalogue refFO 1093/247
  • Date: 29/08/194 2 – 27/10/1942
This file includes a note from SIS on the economic situation in the USSR based on internal Russian radio intercepts; and an exchange of letters in November 1941 between Charles Hardinge, a former Permanent Under-Secretary at the Foreign Office and onetime Viceroy of India, and Cadogan on the arguments for and against declaring war on Finland. There is also correspondence on the ‘extreme reticence’ shown by Soviet Service representatives in London, and a letter from Morton to the Foreign Office of 26 March 1942 speculating about the possibility of using the principle of ‘base leasing’ as compensation to the Soviet Union for their efforts.
The file also includes a letter from Cadogan to Halifax of 29 August giving an amusing account of Churchill’s visit to Moscow and the Middle East. ‘Nothing can be imagined more awful than a Kremlin banquet’, the letter states, ‘unfortunately Winston didn’t suffer it gladly’. The account describes finding Churchill in the company of Stalin and Vyacheslav Molotov, sitting at a heavily laden table covered with ‘foods of all kinds crowned by a sucking [sic] pig and innumerable bottles’. The writer complained that ‘what Stalin made me drink seemed pretty savage’ and that Churchill, who by this time was ‘complaining of a slight headache’ seemed wisely to be ‘confining himself to a comparatively innocuous effervescent Caucasian red wine’. All were apparently ‘merry as a marriage bell’ and stayed up until 3am. The account concludes by stating the ‘two great men’ got on terms and that ‘Winston was impressed’.

 

War: arrest of The Times correspondent Dudley Clarke in Madrid
  • Catalogue refFO 1093/252
  • Date: 14/08/1941 – 22/10/1941
Police photograph of Dudley Clarke dressed as a woman
Dudley Clarke, working undercover as a correspondent for The Times, had been running a strategic deception section in the Middle East since 1940. In October 1941 he was arrested in Madrid dressed – ‘down to a brassiere’ – as a woman. He told Spanish police that he was a novelist who wished to study the reactions of men and women in the street but he told the British consul that he was taking feminine garments to a lady in Gibraltar and thought he would try them on ‘for a prank’. The police apparently considered it a ‘homosexual affair’ and released him but the Germans were convinced they were onto a ‘first class espionage incident’. Cadogan advised the Embassy in Madrid that they should ‘get him to Gibraltar by quickest means’. The file contains two photographs of him, including one in women’s dress.

Politica externă a Rusiei

În contextul vizitei ministrului de externe Titus Corlățean la Moscova am citit o scurtă prezentare a politicii externe rusești scrisă de Serghei Lavrov in International Affairs nr. 3/ 2013. Citatul de mai jos rezumă de fapt dilema rusească: când Moscova urmărește ”limitele naturale” (adică se orientează spre expansiune)  își schimbă statutul/starea, când nu le urmărește (adică se concentrează pe priorități interne), alți actori îi amenință statutul internațional.
Din această dilemă, Rusia nu poate ieși.
Russia’s chief international activity goal is to provide a favorable external environment for an economic upturn, putting the economy on an innovative footing, and improving the living standards. It would not be an exaggeration to say that this approach not only arises from an analysis of the country’s current situation but is also the only natural one for Russia in the historical perspective. In this context I would like to quote a circular letter to the Russian ambassadors to the courts of foreign powers that was sent on March 4, 1881 in connection with the enthronement of Emperor Alexander III. It stated that Russia „has reached its natural limits; it has nothing more to wish for, nothing to seek from anybody. It only needs to consolidate its status, protect itself against an external danger and develop its internal, moral and material resources, accumulating reserves and improving its wealth.” In 1893, Alexander III reaffirmed that approach, when he wrote that „the peaceful development of Russian power should be the exclusive subject of state concerns and an incentive for a peaceful policy.”
 
During the past century, wars, revolutions, and the bipolar confrontation did not allow our country to fully concentrate on the implementation of a constructive agenda. At present, when Russia is not in conflict with anybody, firmly stands on its feet and is confidently implementing development plans, new opportunities are opening for that.

Dublu

Philby and Oswald – The truth is still out there. By Ron Rosenbaum
Ultimately Philby was on the verge of becoming head of MI6—as I believe I was the first to confirm from a highly placed source—when the “Third Man” affair fatefully killed his chances. Two of the Cambridge Five defected to Moscow in 1951, fearing they were about to be arrested, and suspicion fell on Philby for being the “Third Man” who tipped them off. Philby was forced to resign and consigned himself to a purgatorial limbo in the Middle East where, under the watchful eyes of MI6, the KGB, and the CIA, he wrote for the U.K.Observer (and the New Republic, which was owned until 1956 by another former Soviet mole Michael Straight, not yet exposed). It should be noted that the famous Orson Welles-starring film The Third Man was written by Graham Greene and released in 1949, two years before Philby was named “Third Man.” (Click here for more on the Graham Greene connection.)