Music

Les Paul Still ‘Chasing Sound’ at 92

Paul performs in spite of numerous infirmities. His right arm is locked in a permanent ninety-degree angle, the result of a car accident in 1948. The fingers of his left hand, which danced up and down the fret board when he was young, are now stiffened by arthritis. He wears hearing aids in both ears. All of which begs the question: Why continue performing, week after week? According to Paul, it is really doctor’s orders.

Jazz ! à la française !

De trecuta Zi a Francofoniei, la insistențele domnului @RFboris , zis și 3 Ochi Albaștri (2 plus 1 capac albastru de bere Efes) zis și Rivierul de Burbon, zis Colegul Halberar zis și Îmblânzitorul rachiei bulgărești, un mic excurs prin jazzografia franțuză.

 

Biréli Lagrène, Richard Galliano, Didier Lockwood – Jazz in Marciac 2010

 

Michel Benita – Ethics – Chemistry-Green Power

 

Christian Jacob Trio

 

Michel Legrand & Stephan Grappelli

 

Didier Lockwood Solo – Festival de Vienne

 

 

De la proporția mecanică la proporția muzicală cu Sergiu Celibidache

În înregistrarea de mai jos, Sergiu Celibidache repetă, cu London Symphony Chorus & Orchestra, Requiemul lui Gabriel Faure. Recunosc că nu prea mă uit, pe cât ar trebui, la asemenea repetiții, dar a meritat să fac o excepție pentru Celibidache.
Pe undeva, în prima treime, Celibidache spune două lucruri asociate stilului său de a face muzică, că muzica nu este ceva liniar, deci o poți trata pe bucăți mici, de aici și reacția unora care îl consideră un geniu controversat pentru că Celibidache recrează muzica în timpul repetițiilor. Chiar spune: ”există o realitate pentru fiecare nivel de observare/percepție”.
A doua idee are legătură cu ”tehnologizare” muzicii, digitalizare, adică artificialitatea indusă de manipularea mecanică a muzicii, înregistarea standardizată care omoară ”proporția muzicală”. O distincție, nu doar teoretică, între mecanica muzicii de studio și cea autentică, recreată la fiecare intepretare. Și în film se vede că Celibidache cere timp mult mai mult pentru reptiții, pentru simplul fapt că, declară senin Celibidache ”există orchestre fantastice în UK, dar este o diferență între a face muzică și a avea o orchestră fantastică”.
La final, Celibidache, declară modest, ”muzica este acolo, noi doar reproducem condițiile”.

Cu folkul lui Make în Piața Matache

Dacă până în 89 folkul în România a fost fieful arhitecților și inginerilor (exagerez puțin), cu lansarea (care are loc la Teatrul Excelsior, în 11 februarie 2013, începând cu ora 19:30)  albumului HOINAR în Piața Matache, intră în scenă un chimist vestit, pe numele său Marius Matache.

Și folkul dar și chimia vor avea de câștigat din acest album, dar cel mai mult publicul.

Pin metode specifice, hehehe, am ascultat albumul și mă declar entuziasmat de calitate pieselor și a selecției, dintre care vreo 3-4 cântece vor sta cu siguranță în orice retrospectivă muzicală a anului 2013 și în categoria istoria folkului românesc.

Vă invit și eu la lansarea albumului, aveți mai multe detalii aici Concert pentru prieteni la Excelsior.

Mult succes dom profesor!