Yemen, o fereastră de oportunitate pentru Rusia

Ce se întâmplă în aceste zile în Yemen (o scurtă prezentare aici) ne obligă să facem o paralelă între politica de sancțiuni față de Iran și politica de sancțiuni față de Rusia.

Iranul, după ani de zile de sancțiuni mult mai dure în comparație cu cele aplicate Rusiei,  a fost sau se implică politic, financiar și militar în teritoriile palestiniene, în Afganistan, Siria, Irak și mai recent în Yemen. Militar vorbind, dacă, după Yemen, vor apare primele semne ale instabilității și în Oman, atunci Arabia Saudită va fi izolată iar SUA va înregistra poate cel mai răsunător eșec al administrației Obama iar Iranul va completa un arc de influență care începe în Afganistan și se încheie în Etiopia.

Pentru Europa evoluția are două semnificații:

1. Politica de sancțiuni euro-atlantică atât față de Iran cât și față de Rusia își arată limitele în lipsa unei strategii politice pe termen lung. Pentru că în mai puțin de 1 an, agenda politică se poate schimba. Așa cum avem acum dialogul dintre SUA și Iran intermediat de Irak pentru coaliția anti-ISIL și tot așa, în fiecare capitală europeană mai apar probleme politice noi care relativizează politica de sancțiuni.

2. O confruntare majoră regională în care inerent SUA va fi atrasă treptat va duce la reorientarea interesului Washingtonului de la Ucraina spre rezolvarea celei mai importante axe de instabilitate Siria-Irak-Arabia Saudită-Yemen. Primele semne de la Casa Albă au apărut deja.

Vestea proastă pentru noi este Rusia va primi, în curând, o nouă fereastră de oportunitate în Ucraina.

Orientul Mijlociu în tranziție

English: Turkish Foreign Minister Ahmet Davuto...

Turkish Foreign Minister Ahmet Davutoğlu. (Photo credit: Wikipedia)

 

Orientul Mijlociu a intrat într-o perioadă de lungă tranziție, iar jucătorii, mari sau mici, își fac planuri pentru vremuri grele. Situația din Balacani și cea din Afganistan doar aproximează ”coșmarul de politică externă” care va veni. Turcia se pregătește în felul ei. A lansat o Platformă de mediere sub egida ONU împreună Finlanda.

 

 

 

Dincolo de mesajul diplomatic turcesc, proiectul Platformei sub egida ONU pare mai mult răspunsul turcesc la preocupările unor state, gen Finlanda. Sunt destui actori care nu ar mai dori ca Turcia sa fie one-man show în medierile care vor veni după primăvara arabă.

 

 

 

ONU vrea sa tina pasul cu alti actori. Finlanda intra la secondare in numele unui curent care a fost si in Balcani, dar care s-a activizat spre finalul conflictelor și în special pentru cazul Kosovo. Este posibil sa intre iar în scenă cunoștinta noastră mai veche E.S. Martti Oiva Kalevi Ahtisaari sau cei din școala sa de gândire. Va fi interesant, mai ales pe Iran și teritoriile palestiniene, cum se vor desfășura eforturile de mediere.

 

 

 

Middle East Policy Council – Turkey’s Mediation: Critical Reflections From the Field
Ahmet Davutoğlu
In our endeavor to develop effective mechanisms for mediation, we are particularly pleased to see that we share this vision with several like-minded states. Many countries are joined together around a common vision based on mutual understanding, trust, confidence building and the use of diplomacy to resolve disputes. It was this common vision that led to the formation of the Friends of Mediation, launched under the UN framework in a partnership between Turkey and Finland, bringing together states, international organizations and NGOs.

Articole similare

Rusia și Orientul Mijlociu
Orientul Mijlociu
Evaluări strategice: ciobanii și Orientul Mijlociu
Israel, Palestina si o toamnă foarte fierbinte în Orientul Mijlociu
Teorii despre tranziție in Orientul Mijlociu (2)
Teorii despre tranziție in Orientul Mijlociu (1)
Momentul egiptean

 

 

Evaluări strategice: ciobanii și Orientul Mijlociu

Schița 1. Ciobanii

Să zicem că apare e o idee de conferință. Se enumeră câteva obiective ambițioase, foarte ambițioase: idei revoluționare, numeroși participanți, energii proaspete și proiecte de anvergură. Grupul de inițiativă radiază încredere, este invincibil (mă rog, efect de grup) și imbatabil. Se definește o schiță de program. Tema este atât de complicată încât impune o mini-ședință de pregătire. Inviți 10 % din grupul țintă și le ceri să genereze idei.

Grupurile reușesc să scrie fiecare un slide cu 8-10 bulete-idei. Se trimit slideurile cu bulete la toți invitații.

După, anunți că, pe baza reacțiilor participanților la acele schițe, se va contura agenda evenimentului. Evident reacțiile vor fi de 2 feluri: marea majoritate nu răspunde, iar câțiva scriu propuneri fluviu și total pe lângă. Organizatorii, pe culmile disperării, găsesc ei o soluție de ultim moment, decentă dar deloc memorabilă.

A, să nu uităm, din sinteza slideurilor reiese că primele trei idei prioritare nu au legătură directă cu grupul țintă, sunt cam în afara ariei lor de expertiză, sigur toți au ceva de spus inteligibil, de bun simț și rațional despre primele 3 idei, dar cam atât.

Veriga lipsă ? Cum faci legătura între o idee și o aplicație practică dacă știi că ideea vine din acel tip de grup țintă care cunoaște doar la modul general despre ce este vorba?

Soluția? Ori schimbi ideea ori schimbi grupul.

Cu alte cuvinte. Dacă vrei să faci o conferință despre o posibilă strategie de creștere a oilor în România iar un grup de ciobani stabilesc prioritar să se vorbească despre câini, atunci, ori schimbi tema conferinței, și inviți  medici veterinari și proprietari iubitori de câini, ori îi înveți pe ciobanii să nu mai confunde oile cu câinii.

Schița 2. Orientul Mijlociu

Se dă o întrebare: Cine vor fi viitorii dictatori din Orientul Mijlociu ?

Ce presupune întrebare ? că emitentul ar fi neserios, poate prea le vede pe toate în negru și cu voal. Doar atât ? Poate că întrebarea vizează și alte informații care sunt doar presupuse. Da, adică ne obligă să construim un scenariu.

Nu știu dacă este cel mai bun sau cel mai prost. În planificare strategică nu există decât scenarii și evident multe dileme decizionale.  Să fiu mai clar, un Orient Mijlociu cu 1 (unu) singur dictator în următorii 10 ani  ar fi de dorit unui Orient Mijlociu cu 3-4 dictatori în următorii 5 ani ?

Să nu îmi spuneți să întocmim toate scenariile posibile ținând cont de numărul de țări și de 3 sau 4 orizonturi temporale pentru că nu sunt practice, sunt frumoase din punct de vedere academic, dar ministrul și așa are pe cap propriile lui scenarii acasă, la partid, dacă îl mai omori și tu cu o evaluare de 100 de pagini e jale.

Să mai citim încă o dată întrebarea: Cine vor fi viitorii dictatori din Orientul Mijlociu ? A! ați observat ! accentul cade pe ”cine”. Adică nu analiză politică ? aha, mai mult psihologie politică, biografie, educație, profil psihologic. Și cu evaluarea strategică ? cu ea ce facem ? 🙂