Politică

Never mind the typography By Lamorna Ash

Letters cut from newspapers messily pasted across the eyes and mouth of a grainy image of the Queen: the record sleeve of the Sex Pistols’ single “God Save the Queen” is the quintessential emblem of the anarchic Punk movement that emerged in 1976. Designed by Jamie Reid, it prompted an eruption of DIY, collage-style graphics that appeared on everything from T-shirts and zines to banners of protest – a visual code for Punk that positioned itself as the antithesis to “saint Helvetica” and the other Modernist, highly formal typefaces of the 1950s. The capacity of  typography to unite disparate individuals under a coherent aesthetic was the main impetus behind the graphic designer Sarah Hyndman’s recent talk “Never Mind the Typography”. Presented in the vaguely dystopian setting of the Museum of Brands, Packaging & Advertising – the Sex Pistols lyric “your future dream is a shopping scheme” came to mind when I walked through their “time tunnel” of consumer culture – it introduced the audience to the graphic designers and typefaces that shaped Punk.

Dezordinea politică

Welcome to the age of anger By Pankaj Mishra

The election of Donald Trump as president of the United States is the biggest political earthquake of our times, and its reverberations are inescapably global. It has fully revealed an enormous pent-up anger – which had first become visible in the mass acclaim in Russia and Turkey for pitiless despots and the electoral triumph of bloody strongmen in India and the Philippines.

The insurgencies of our time, including Brexit and the rise of the European far right, have many local causes – but it is not an accident that demagoguery appears to be rising around the world. Savage violence has erupted in recent years across a broad swath of territory: wars in Ukraine and the Middle East, insurgencies from Yemen to Thailand, terrorism and counter-terrorism, economic and cyberwar. The conflicts, not confined to fixed battlefields, feel endemic and uncontrollable. Hate-mongering against immigrants and minorities has gone mainstream; figures foaming at the mouth with loathing and malice are ubiquitous on old and new media alike.

Orban preferă lemnul de chitară

După momentul de ieri în care Ludovic Orban ne-a salutat din mers, cred că o combinație de trei evenimente ar fi catastrofală pentru procesul electoral în România.

1. În capitala țării să avem un nou primar ajuns în funcție prin conjunctură nu prin merite personale şi după o campanie non-combat ciudată .

2. Cel puțin unul dintre primarii cu dosar la DNA  să fie reales ca o sfidare din partea unui electorat care nu votează cu Codul penal în mână.

3. Partidele mici, recent înființate, să nu obțină rezultate relevante, măcar într-un oraș reședință de județ.

Situația actuală

Această criză politică pare să aibă ca soluție o negociere cu ceva variante dar și cu multe elemente șubrede.

1. PNL pare să semnalizeze că ar putea accepta orice fel de guvern de tranziție susținut de PSD cu condiția ca să se organizeze alegeri anticipate. Elementul neclar ar fi planificarea alegerile locale.

2. PSD ar putea numi alt premier, agreat de Președinte, în schimbul unui modus vivendi în Parlamaent pentru a nu prelungi criza prin numiri și respingeri de către Președinte. Elementul neclar ar fi numele viitorului premier de la PSD.

3. Opoziția să susțină un guvern minoritar cu un mandat clar de organizare a alegerilor anticipate. Elementul neclar ar fi cât de obstructiv ar putea fi PSDul ?

4. O nouă majoritate, mai șubredă, generată în jurul PNL, după ce Președintele respinge prima propunerea PSD de nou premier. Ar fi fair pentru că se respectă dreptul PSD de partid politic principal în Parlament. Numai că momentul ar putea demonstra și contrariul, că PSD nu mai poate oferi soluții de colaborare instituțională și atunci coaliția se destramă.

Considerație legată de impresia unora că justiția ar torpila coaliția la guvernare. Nu cred că este așa. Motivul este simplu, voința politică ar trebui să aibă izvorul în obiectivele și interesele partidelor și nu în evoluția personală a unor șefi de partide. PSD a avut și are ca principiu, încă de pe vremea lui Ion Iliescu, să genereze și să folosească partide surogat sau satelit. În momentul în care PSD intră în opoziție există un moment în care partidul iese din rețeaua de relații și evaluează trendurile și pe urmă aplică aceeași schemă. Dacă PSD vrea să demonstreze că Președintele și PNL greșesc atunci social-democrații ar trebui să voteze pentru ridicarea imunității premierului, să schimbe radical mesajul, să păstreze coaliția și să reușească să găsească un premier care să ofere garanții că justiția nu este obstrucționată pe diferite paliere legislative sau politice. Este un scenariu aproape imposibil pentru că de ani de zile PSDul este blocat în două variante de acțiune: prima, conflictul cu Cotroceniul, adică, Băsescu, și, a doua, controlul strategic al Parlamentului. Deci pentru PSD acuzația că justiția ar schimba majorități este văzută ca un atac la ”parohia parlamentară a PSD”.  Numai că aici apare distorsiunea de discurs a PSDului. Dacă orice acțiune a justiției la adresa premierului este un atac la majoritate atunci de ce PSDul nu a declarat același lucru când au fost vizați juridic alți miniștri ai coaliției ? Mai mult, au fost destui de mulți parlamentari din PSD vizați de anchete și totuși Victor Ponta nu a iești să spună că majoritatea este în pericol.