Nu ne mai scapă nici mama lui Toffler !

Războiul climatic doar pe Adevarul !

mama!

 

Războiul se întețea

 

În ziua de 3 Martie, toate încăperile Clubului englez răsunau de zumzetul glasurilor[…]

Contele Ilia Andreici se ridică din nou și, aruncându-și ochii pe fila de carnet de lângă farfuria lui, rosti cu voce puternică toastul în sănătatea eroului ultimei campanii a armatei noastre, prințul Piotr Ivanovici Bagration, în timp ce ochii albaștrii i se umplură iarăși de lacrimi. ”Ura!” strigară din nou cele trei sute de glasuri ale invitaților și în locul muzicii răsună de data aceasta corul, care intona cantata compusă de Pavel Ivanovici Kutuzov.

Stavilă pe-acest pământ

Nu-i pe ruși să îi oprească

Cât Bagrationi mai sunt

Rușii au să biruiască

s.a.m.d.

Cum isprăviră cântăreții, începură numaidecât alte și alte toasturi, și după fiecare înduioșarea părea să-l copleșească tot mai mult pe contele Ilia Andreici; tot mai des se spărgeau pahare și strigătele de ”ura” se întețeau. Băură și în sănătatea lui Bekleșov, Uvarov, Dologurki,, Apraksin, Valuev, în sănătatea președintelui, a decanilor și membrilor din Comitetul clubului, în sănătatea tuturor membrilor clubului, a tuturor oaspeților și, în cele din urmă, în special, în sănătatea celui care organizase masa, contele Ilia Andreici. Cum auzi acest toast, contele își scoase batista și ascunzându-și fața în ea, izbucni de-a binelea în plâns.

 

Lev Tolstoi, Război și pace, București, 1985, Editura Univers.