Recensământul – lecții învățate

Succesul atacului opoziției pe tema CNP-ului (nu discut de părerile individuale din offline și online sau problema filozofică a accesului statului la informații personale) din timpul campaniei pentru recensământ este un caz aproape banal de lipsă de strategie de comunicare din partea guvernului. Să nu ne grăbim cu concluzia, cauza primară nu este nici măcar lipsa acestei strategii, ar trebui mers sper domeniul planificării politice pentru a înțelege ce se poate face pe viitor, chiar în condițiile unor confruntări putere-opoziție.
De curiozitate am citit OG nr. 36/2007, Ordonanta privind efectuarea recensamantului populatiei si al locuintelor din Romania in anul 2011 Recensamantul populatiei si al locuintelor, 2011 din  Monitorul Oficial, Partea I nr. 566 din 17/08/2007. Sper că ați reținut, vorbim de un act legal din anul 2007.
Formal strategia, coordonarea, etc. prin poziția de președinte al Comisiei Centrale pentru Recensământ au căzut în sarcina Ministerului de Interne, în realitate presupun că greutatea a căzut pe Secretariatul tehnic care funcționa la nivelul Institutului de statistică. Așa este în tenis. Nici ministerul și nici institutul nu au excelat VREODATĂ la capitolul planificare politică și comunicare, iar aceste fapte se știau de mult.
Poți avea cele mai bune chestionare de pe glob, cei mai buni statisticieni, cea mai bună rețea, dacă totul cade în seama unui minister semi-militarizat, aflat sub presiuni și mai mult obișnuit cu raziile și descinderile, atunci ai două posibilități, ori lași Institutul de statistică să se zbată (scenariul care s-a întâmplat) ori implici pe șeful ministrului, adică pe premier (scenariu ignorat).
De fapt, recensământul era programat/condamant să meargă greu din anul 2007, de cănd Ordonanța a fost aprobată și trecută prin Parlament. Să vă spun că PSD și PNL au aprobat documentul ? evident că știați. Vedeți mai jos cum arată componența Comisiei Centrale în care nu există un reprezentant al premierului (mă refer la un reprezentat activ, pentru că de formă a fost un secretar de stat la Secretariatul General al Guvernului dar care a vegetat, așa reiese din minutele oficiale de pe pagina recensământromânia.ro) și nici un reprezentat specializat pe strategii guvernamentale de comunicare. În plus, în cadrul Comisiei nu există un reprezentat din partea Parlamentului adică un canal de comunicare cu puterea și opoziția din Parlament. Vedeți mai jos componența Comisiei Centrale:
ANEXA – COMPONENTA Comisiei centrale pentru recensamantul populatiei si al locuintelor
Presedinte – ministrul internelor si reformei administrative
Vicepresedinti:
– presedintele Institutului National de Statistica
-secretar de stat la Ministerul Internelor si Reformei Administrative
– secretar de stat la Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor
– secretar de stat la Ministerul Economiei si Finantelor
– secretar de stat la Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse Secretar
– vicepresedinte la Institutul National de Statistica
Membri:
– secretar de stat la Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului
– secretar de stat la Ministerul Apararii – secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe
– secretar de stat la Ministerul Sanatatii Publice
– secretar de stat la Ministerul Justitiei
– secretar de stat la Ministerul Culturii si Cultelor
– secretar de stat la Secretariatul General al Guvernului
– secretar de stat la Departamentul pentru Relatii Interetnice
– reprezentantul presedintelui Academiei Romane
– reprezentantul structurilor asociative ale autoritatilor administratiei publice locale
Cazul CNP ridicat și abil manipulat mediatic de opoziție putea fi ușor demontat dacă se aducea aminte într-un comunicat că în legea din 2007, aprobată de actuala opozțiție, conține articolul 12:
Art. 12
In vederea asigurarii exhaustivitatii inregistrarii persoanelor si a calitatii datelor, la recensamant sunt inregistrate si utilizate codul numeric personal, precum si etnia, religia si limba materna, prin libera declaratie a persoanelor intervievate, in conditiile respectarii prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificarile si completarile ulterioare.
Poate cu altă ocazie voi scrie și despre alte teme: sincopele de la recensământul de probă (cum văd eu problema pregătirii și evaluării unei campanii) și relația dintre statistică și politicieni (când, de ce, cine din politica din România se joacă cu statistica și mai ales cu statistica europeană).
Buun, revenim pe panta constructivă.
Lecții învățate:
1. Recensământul populației, indiferent de țară, are o miză politică generată de vizibilitatea pe care o presupune orice campanie la nivel național.
2. Recensământul este un exercițiu de comunicare nu doar o anchetă socială.
3. Recensământul de probă, la scară mică, ne ajută să vedem acele greșeli de execuție de la scară mică, greșelile de strategie nu pot fi ușor de identificat. Fără un exercițiu sau simulare în care să se testeze capacitatea de conducere a echipei de coordonare riscul de a lua decizii greșite crește.
4. Recensământul poate evita greșelile de comunicare doar în măsura în care are o structură de comunicare externă antrenată ca parte a echipei de coordonare la nivel politic. Pentru comunicare internă este responsabil secretariatul tehnic.
5. Recensământul poate fi depolitizat doar prin implicarea tuturor părților.
6. Recensământul poate fi mult încetinit când există un paralelism între structura de recenzare și structura locală de sprijin de la nivelul administrațiilor locale.
Poate aveți și voi alte lecții învățate. Dacă da, atunci vă invit să le postați la comentarii.

Uşor cu recensământul pe scări

Ştim că purtătorul de cuvânt de la Institutul Naţional de Statistică a fost destituit pe motiv de „pregătire insuficientă”.
Între timp, domnul director Ştefan Trică demonstrează şi el cât de bine pregătit este în a comunica eficient.  Fără alte comentarii:
„Unii bucureşteni pleacă la serviciu şi îşi scriu acum CNP-ul pe uşi, de unde acum câteva zile nu voiau să-l declare”, a spus Ştefan Trică, citat de Mediafax. via hotnews.ro
Şi auto-recenzarea doar pentru Bucureşti este o măsură  discutabilă, asta ca să fiu politicos. Chiar şi în provincie, dacă nu ai unde să descarci formulare, de fapt, orice reşedinţă de judeţ are un Oficiu judeţean de statistică, locaţie din care, practic, îţi poţi procura formularul, completa şi lăsa sub semnătură sau trimite prin fax la primărie.

 

Romii, singura miză a recensământului ?

Aceasta ar fi întrebarea mea, că alte mize, mai ales pentru majoritate, nu prea văd să fie promovate public. În schimb, la radio cel puțin, se derulează o campanie susținută pentru a convinge câți mai mulți romi să se declare romi. De ce ? pentru că, la recensămintele anterioare, consideră unii, mulți romi au evitat să se declare, preferând să se înregistreze ca români.

Un exemplu de articol aici, cu un fragment mai jos.

La recensamant, romii trebuie sa-si recunoasca identitatea
Scris de Alexandru Diamant

Actualul recensământ al populaţiei este un prilej excepţional pentru romi. Ei au astfel ocazia să-şi asume originea, să şi-o respecte, să o promoveze. Este important ca romii, luând exemplu de la celelalte minorităţi naţionale (unguri, germani, tătari etc.) să nu-şi mai ascundă etnia. România secolului XXI nu mai este demult o ţară represivă, deci ascunderea originii nu mai este necesară.