Regionalizarea, Cartea Albă și Conceptul strategic

Judeţele României

Judeţele României (Photo credit: Wikipedia)

Din modestele mele lecturi aș dori să rețineți că:
– în UE există un for al regiunilor – The EU’s Assembly of Regional and Local Representatives
– la acest for important România participă cu o delegație de multe personalități, șefi de consilii județene și primari. Șeful delegației este Ion Prioteasa de la Dolj, numit de guvern. Pagina delegației Românie o găsiți aici.
– există și o pagină a Biroului de Reprezentare al Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România (UNCJR) la Bruxelles unde veți găsi și o prezentare mai în detaliu a statutului juridic al delegației României. Acest birou, un fel de ambasadă a județelor din România are și o strategie de relaționare cu UE și alte grupuri țintă, documentul îl găsiți aici, la finalul acestui document scrie sec ”Document redactat de catre Aurel Trandafir, Septembrie 2004, revizuit in martie 2005”. Asta ca să știm cum stăm la partea de reprezentare și mai ales de unde pornim când vom avea regiunile.
– din pagina acestui Birou de la Bruxelles este greu să ne dăm seama care sunt prioritățile actuale susținute de delegația României, care sunt obiectivele fiecărui grup politic din interiorul delegației noastre. Nici nu se pune problema să aflăm dacă cineva a scris un bilanț anual.
– un document pe care îl recomand spre lectură este Cartea Albă a Comitetului Regiunilor privind guvernanța multi-nivel, document din 2009. Acest document nu există pe pagina Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Teritoriale și nici nu este folosit ca sursă oficială în documentele aflate în lucru la acest minister.
Recomandări:
Cartea Albă a Comitetului Regiunilor ar trebui considerată ca una dintre sursele importante în procesul de regionalizare.
Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritorială – România 2030, publicat în octombrie 2008 pe vremea ministrului Laszlo Borbely ar trebui refăcut iar un prim draft ar trebui să fie gata înainte de vacanța de vară și lansat în dezbatere publică în toamnă. Actualul concept strategic este mai mult un document dezvoltat sectorial, de uz intern în minister, nu reiese clar care a fost contribuția altor ministere, instituții de specialitate, etc. În tot documentul  se folosește doar analiză făcută de alții, de fapt baze de date despre România cu foarte puține interpretări specific pentru România. Mai mult, în cele aproape 80 de pagini nu veți găsi proiecții pentru 2030, în general nu există analiză prospectivă în document, ce să mai spun de scenarii, riscuri. În concluzie un document static, orientat spre stauts  quo, cu idei generale luate din documente europene fără analiză.
– Viitorul Concept Strategic ar trebui să aibă pe termen scurt ca principal obiectiv regionalizarea României. În conceptul strategic din 2008 nu există acest obiectiv și mai mult nu există o minimă distincție între concept strategic, planuri, etape, și alte detalii dintr-o planificare reală. Preluarea unor idei din documentele europene, chiar dacă utilă uneori, nu ține loc de metodologie la nivel național.

Regionalizarea României – modelul meu

Articole anterioare:
Cu ochii la stele
O Constitutie pentru Harcov
USL, un start bun în dezbatererea modelului de regionalizare
Cum regionalizăm România ?
Republică semiprezidențială, semifederală și semicentralizată ?
Am urmărit recentele discuții despre regionalizare, am realizat că sunt informații contradictorii, politizate, așa că am decis să citesc ce face Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
La ministerul condus de domnul Dragnea funcționează structura care coordonează dezvoltarea teritorială, iar la nivel național avem o monstruoasă structură artificială instituită la 13 iunie 2012 prin Memorandumul privind aprobarea acţiunilor şi documentelor privind pregătirea accesării şi implementării fondurilor europene în perioada 2014 – 2020.
Structura cuprinde:
 – Comitetul Interinstituţional pentru elaborarea Acordului de Parteneriat (CIAP);
– 12 Comitete Consultative organizate ca secţiuni ale CIAP, dintre care:
– 10 comitete tematice (CCT) organizate pentru următoarele domenii:
Transporturi
Mediu şi schimbări climatice
Competitivitate şi eficienţă energetică
Comunicaţii şi tehnologia informaţională
Educaţie
Ocupare, incluziune socială şi servicii sociale
Servicii de sănătate
Turism, cultură si patrimoniul cultural
Dezvoltare rurală, agricultură şi pescuit
Administraţie şi bună guvernanţă
2 Comitete Consultative reprezentative pentru dezvoltarea regională şi pentru dimensiunea teritorială, respectiv Comitetul Consultativ privind Dezvoltarea Regională (CCDR) şi Comitetul Consultativ privind Coeziunea Teritorială (CCCT).
Prea multe structuri noi, de tip ad-hoc group, care au nevoie de cel puțin 1- 1,5 ani să se integreze și să lucreze când sunt solicitate, nu doar să funcționeze birocratic.
Pe acest fond, a început în august 2012 un calendar de activități ambițios, se vede că Dragnea a depus eforturi mult peste ce s-a făcut pe vreme guvernului Boc dar este imposibil să generezi rezultate notabile.
Ce înseamnă rezultate notabile ? Pentru mine ar fi următoarele:
  • sa ofere decidenților 2-3 variante de liste cu priorități de dezvoltare teritorială.
  • Să propună decidenților câteva variante de decupaje regionale.
  • Să propună un plan de implementare general, indiferent de varianta aleasă.
Așa ceva nu are cum să facă Dragnea peste noapte, adică în 6 luni.
Am citit dosarul activității Comitetului Consultativ privind Coeziunea Teritorială, îl găsiți aici și este foarte stufos și greu de lucrat cu el.
Din toată stufoșenia vă recomand să citiți Priorităţi de dezvoltare teritorială naţionale în atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Acest document se oprește brusc la capitolul ”10. Concluzii preliminare – Priorităţi de dezvoltare teritorială pentru perioda 2014 – 2020 Urmează a fi completat”.
Să sperăm că va fi o minte luminată care să aibă curajul să dea o listă cu 2-3 variante de priorități.
Bref, care este poziția mea.
  1. În loc de a inventa noi comitete și comiții care funcționează greu la nivel sectorial trebuia să se plece de la principiul simplu că dacă implici din timp structurile locale vei avea și soluții negociate și acceptate la nivel local. Impunerea de sus în jos a unui model de regionalizare se lovește de interesul sau dezinteresul oamenilor din teritoriu. Ar fi fost 2 soluții, ori se implicau structurile din prefecturi ori se implicau structurile din Agențiile de dezvoltare din teritoriu, în ambele cazuri acestea aveau expertiză sectorială. Fără o abordare de jos în sus totul este inert și heirupist.
  2. Dacă guvernul va menține ipoteza de lucru prin care s-a stabilit că regionalizarea are ca obiectiv dezvoltarea și coeziunea atunci trebuie să se decidă dacă vrea o dezvoltare bazată pe omogenitate, o dezvoltare echilibrată, regiuni ”egale” sau o dezvoltare bazată pe o ierarhizare a regiunilor economice cu planuri diferențiate.
  3. Criteriile mele, absolut subiective, pentru regionalizare a fi următoarele
    a. județele de la granița cu Ucraina, Moldova și de la Mare Neagră ar trebui să fie grupate în 3 regiuni care să aibă statutul de regiuni economice speciale. Frontiera economică a UE va fi pe aceste regiuni speciale și politicile ar trebui orientate spre programele europene cu un anumit specific pentru vecinătatea noastră. O spun deschis că nu există altă soluție pentru a face ceva diferit strategic în relație cu Moldova.
    b. zona montană a României trebuie să aibă regiuni integrate chiar dacă județele sunt pe versanți diferiți, unele în Transilvania, altele în Moldova sau Țara Românească. Este greu la nivelul mentalităților dar oricum există județele. Problemele economice din zona montană sunt similare: zone slab populate, fără centre urbane majore, orientare spre turism, etc. Trebuie să dăm unitate zonei montane pentru că vrem infrastructură, vrem sector turistic, etc.
    c. capitalele de regiuni selectate trebuie să fie poli de creștere bine verificați, ele nu ar trebuisă fie doar fiefuri politice care trebuie reabilitate arhitectural cu fonduri europene și scăpate de sărăcie.
    d. restul teritoriului se poate configura pe structura regiunilor istorice.
Mă opresc aici, cu următoarele precizări: termenul de începere a regionalizării nu trebuie amânat. Chiar dacă nu sunt puse la punct toate lucrurile trebuie să știm că regionalizare are etape și trebuie să o planificăm. Să începem de la simplu și să ajungem la problemele complexe. Stabilirea regiunilor, dacă vor rămâne strict economice, nu trebuiesc precizate în Constituție, se poate doar preciza că statul român are regiuni de dezvoltare și sunt subiectul legilor naționale și legislației europene. Dacă se suprapune o structură politică regională modelul trebuie analizat, până acum nu există destule date pentru a evalua acest scenariu.

Cu ochii la stele

Urmaresc amuzat doua tipuri de argumente privind pozitia pro-regionalizare, argumente prezentate perseverent de catre tot felul de reprezentati din partea PDL, inlcusiv de catre oameni cu pretentii de oarecare adancime intelectuala.

Primul enunt suna foarte ambitios si poate fi rezumat cam asa: prin regionalizare spargem gastile locale. Ar suna foarte bine, dar afirmatia ignora o realitate pe care tot PDL incerca sa o prezinte medatic de ceva vreme. Mai pe sleau, toate gastile locale au protectie politica inalta chiar din Capitala. Si mai stim ce simplu este pentru politic sa regenereze o structura locala corupta. In plus, sa prezinti o masura administrativa ca metoda suprema de lupta anticopruptie este ca si cum ai recunoaste esecul intregii strategii anti-coruptie. Putem inchide linistiti Ministerul de Interne. Hai sa spargem intai gasca corupta din Capitala.

Al doilea enunt presupune 2 implicatii economice cunoscute de multi dintre noi. Se afirma ca 8 mari judete vor face economie la buget pentru ca se reduc structurile deconcentrate.  Concret, structurile locale vor primi doar atributii suplimentare iar viitoarele judete/regiuni vor primi bugete suplimentare si functii mai bine platite. Discreptanta va fi evidenta si inerent tensiunile vor fi destul de ridicate. Acum cred ca va dati seama ca apar 2 efecte:

1.decizia de a acorda atributii suplimentare fara structuri locale suplimentate/marite cu mai mult personal va duce oricum la mari intarzieri in prestarea de servicii catre populatie plus nivelul scazut de calitate al lucrarii din lipsa de personal specializat.

2. Structurile de la nivel regional vor insemna, sa spunem ca vor fi 8, din punct de vedere al organizarii o structura de tip agentie cu tot ce inseamna: functii inalte, bugete ridicate, concentrare de resurse, mai pe scurt vor apare 8 noi ministere cu o pletora numeroasa de functionari care vor fi platiti mai bine decat cei care erau la nivelul prefecturilor. In realitate vor fi infiintate mai multe functii de conducere cu o presiune chiar mai mare asupra bugetului. Nu cred ca actualul guvern va decide sa plateasca un simplu director dintr-o viitoare „regionala” cu un salariu mai mic decat al unui actual director de deconcentrata judeteana. In plus cu cat se vor vehicula programe europene mai banoase cu atat mai mare va fi atractia pentru structurile corupte. Estimez ca structurile vor cuprinde: 1/3 din personal vor fi fosti sefi de la judete care vor trage sfori sa vina pe posturi mai bine platite in regionala, 1/3 rude de politicieni sau oameni trimis de partide pentru a ghidona resursele si 1/3 oameni trimisi de firme/grupuri de interese care participa la contracte pentru a avea insideri.

Era si o vorba prin anii 90, ne vom reduce atat de mult ca nu vom mai avea loc de sefi.

Sunt convins ca voi fi perceput ca un retrograd, refractar la nou, inchistat, anti-pdl, insa incerc sa atrag atentia ca actualul curent politic merge pe ideea simplista ca dreptul de a analiza o decizie este doar apanajul omului politic. Aseara, la TVR1, ministrul Elena Udrea spunea cu voce tare ceea ce se gandeste in interiorul PDL: proiectele nu trebuie discutate prea mult pentru ca opozitia ori le blocheaza ori vine cu altele.

In discutia asta cetateanul nu prea are loc.

Dar unde sunt stelele in toata poavestea asta? Simplu, daca omul simplu tot nu are dreptul sa isi bage nasul in proiecte, atunci ii mai ramane sa se uite linistit la stele.

Cum regionalizăm România ?

Pentru cineva cu mania detaliilor, această întrebare ar fi inutilă din simplul motiv că de jure, regiunile au fost înființate din 1998. Sigur, sunt regiuni de dezvoltare și nu administrative. În plus, pentru multe colective de cercetători și tehnocrati ele nu au lipsit vreodată. Că era vorba de un plan de cercetare socio-demografic, de un plan de îmbunătațiri funciare, de planuri militare, campanii politice, muncă de culturalizare, electrificare, eradicarea unor boli sociale, toate au fost dirijate și coordonate guvernamental și centralizat dar erau aplicate regional.

Începuturile le putem localiza în anii 30 ai secolului trecut. Despre cum au evoluat regiunile dar mai ales modelele de abordare, literatura noastră este subțire, fragmentată, lipsită de prespectivă și se concentra pe o direcție sectorială. În 1998, decizia de decupare regională a avut la bază un studiu al ariilor socio-culturale, coordonat de profesorul Dumitru Sandu.

Pe scurt, după mintea mea nevolnică, în materie de abordări regionale, la noi, totul s-a făcut de sus în jos. Atât în termeni de politică, economie, administrație și cultură. Deci legi, proiecte, mecanisme de tot felul erau și sunt reglementate de o manieră care să pună în evidență ideea de stat centralizat. Autoritățile locale colaborează doar pe verticală, doar prin centrala din București, iar pe orizontală sunt în cocnurență permanentă de resurse cu alte autorități locale. Parohială și pasivă, autoritatea noastră locală a ajuns la un modus vivendi cu cetățeanul dar asta se datorează faptului că toate parghiile autorității locale sunt atent supervizate de centru.

Experiența europeană cuprinde pe lângă abordarea de sus în jos și pe cea inversă. Așa putem discuta de modele franceze, germane, italiene, ca inițiative regionale inițiate local și care vizează interese publice sau private. Baza cea mai sigură pentru durabilitatea unei inițiative regionale a fost și rămâne în Europa de vest, cea economică. De la federații de cooperative agricole, piețe agricole regionale, infrastructură regională, programe turistice regionale, programe sociale pentru regiuni cu probleme, etc. toate au un interes economic. Nu a contat și nu contează ce fel de comună, județ, regiune admistrativă ai, dacă poți co-interesa o sumă relevantă de actori regionali impui legi, faci parteneriate, decizi cum se pot orienta fondurile, dai jos primari și negociezi proiecte regionale chiar transfrontaliere.

Sigur, sună frumos, ca în manual și poate nu vă convinge, dar rețeaua de interese regionale rămâne cheia întregii povești. Cine promovează sau reprezintă aceste interese în România ? Nea Gheorghe de pe stradă ? Pensionarii ? Șefii de agenții de dezvoltare regională? Mari antreprenori ?  mai agricultori? Sindicate ? ONGuri ?

Este județul o barieră în calea unui interes regional ? daca, să zicem, că am identifica un asemenea interes. Eu nu cred. Ar fi vreo soluție să convingi județele, altfel decăt prin aprobarea unei legi a desființării lor, să coopereze la nivel regional ? Cu siguranță da. Toată legislația noastră așa zisă pentru dezvoltare regională are la bază idee de proiect local, județele nu sunt încurajate să propună proiecte interjudețene. Aș dori să fiu contrazis de cineva care să îmi spună că ar exista legislație interjudețeană pentru proiecte economice care să nu fie impuse de sus ci doar motivate, care să folosească un interes regional.

Responsabil coordonator al acestei legislații a fost Ministerul Finanțelor, instituția care centralizează taxele și stabilește proiectul de buget național și cu asta cred că am spus totul.

Se poate face regionalizare și descentralizare în același timp ? Eu cred că da, cu condiția să înțelegem că nu e vorba de a da niște legi, nu este vorba nici măcar de a lansa mari proiecte de politici publice. Oricum nu avem expertiză de politici publice, nici personal specializat pe politici regionale sau măcar expertiză în planificarea unor programe regionale. Va dura mulți ani, în ritmul de acum, până când vom avea macar un grup rezonabil de experți care să aplice inteligent niște metodologii de programe regionale.

Testul major a fost pentru mine faptul că nu am fost în stare să încropim o echipă civilă de reconstrucție regională pentru Afganistan, de fapt era vorba de mică echipă care să coodoneze mai multe autorități locale cu scopul de a reface la nivelul unei regiuni o rețea de servicii de bază pentru populație. Nu a mers.

Ce se dorește cu descentralizarea nu este clar, mă refer la responsabilitățile concrete, nu la enunțarea unor principii luate din manual.

Vom reduce birocrația din primării dacă vom avea regiuni ? Pe hartie, teoretic, da. În mod practic, categoric, NU, din simplul motiv că nu avem oameni pregătiți să lucreze mai bine, mai eficient la nivel regional. Vor fi atât de depășiți de nivelul strategic al unor sarcini încât vor lucra mai încet, eventual vor delega către structurile locale sarcini de competența lor. În plus, la nivel regional, nu avem memorie instituțională și nici baze de date locale dar integrate regional. Nu mai vorbesc de ”mișcarea de personal” care va viza mutarea de la județe la regiuni.

Pe scurt, legal se poate decide desființarea județelor și înființarea regiunilor dar trecerea de la o formă la alta trebuie pregătită măcar printr-o formă de tranziție de câțiva ani. Bruxellesul vrea regiuni însă, chiar mai mult, dorește rezultate în absorția fondurilor.

O regiune cu un mecanism incomplet sau incompetent nu poate să ajute. Voi reveni și cu ceva chestiuni concrete în funcție și de interesul vostru.