Revoluţia din 1917

The centenary of the Russian revolution should be mourned, not celebrated By Max Hastings

Few 20th-century historians doubted that the 1917 Russian revolution was one of the most influential events of their time, indeed of all time. As the centenary commemoration approaches, however, it seems remarkable how far and how fast the ideology that inspired Lenin and millions of his worldwide followers has receded in significance. Many are the imperfections of capitalism, but almost nobody outside Jeremy Corbyn’s office any longer supposes that communism, least of all the old Soviet brand, offers a credible alternative. This would amaze our grandparents’ generation on both sides of the struggle.

The novels of C.P. Snow are indifferent fiction but intriguing middle-class social history. During the interwar era, many of the intelligent acquaintances of Lewis Eliot, Snow’s fictional alter ego, took it for granted that socialism, or perhaps communism, not only should but would prevail as the guiding doctrine of most democracies.

Lower down the social scale, Clyde shipworkers, indeed most of the world’s industrial classes, saw the Bolsheviks as harbingers of hope. The bayonets thrust into the bosoms of the imperial family in the cellar at Ekaterinburg roused a pleasurable frisson in some radical hearts. Ten Days that Shook the World, the American reporter John Reed’s eyewitness account of October 1917, conveys the thrill the revolution evoked among those who, like himself, considered capitalism doomed.

Să nu-i uităm

A-listerii și #revoluția

Tot ziceam eu prin decembrie că mai îmi voi îndrepta gândurile bune și sentimentele pozitive spre dragii noștrii blogări fanion, ăi mai A-listeri din Sud-Estul Europei, spaima corporațiilor și flebețea studentelor de la marketing !
Păi să începem ! Tot comentau unii că nu sunt și ei în mijlocul evenimentelor. Nu este adevărat!
Iată, mai jos, dovada că A-listerii au fost în Piață, la Revoluție.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto credit.

Geometria revoluțiilor

Din curentul psihologiei cognitive, vă prezint pe scurt o teorie a comportamentului revoluționar, autor David C. Schwartz dintr-un studiu A Theory of Revolutionary Behavior, 1970.

Legendă:

I = individ

SP = sistem politic

VP = valori politice

+ = stare de consonanță/echilibru

= stare de disonanță/dezechilibru

Fig. 1 – Stare de echilibru perfect intre individ și coincidența imaginii sistemului politic și cel al valorilor politice.

Fig. 2 – Aceeași stare de echilibru in intregul setul de relații cognitive dintre individ, sistem și valori.

Fig. 3 – O stare de potențiala ambivalență, dezechilibru între sistemul politic și valori  care conduce lao  (1) stare potențial conflictuală între sistemul politic și valorile politice si la  (2) reevaluarea comportamentului politic la nivel individual.

La David C. Schawartz o revoluție ”completă” are 10 etape:

1. Alienarea politică inițială.

2. Geneza organizațiilor revoluționare.

3. Mobilizarea revoluționară.

4. Coalizarea revoluționară și de masă.

5.  Acțiunea politică revoluționară non-violentă.

6. Declanșarea violenței revoluționare.

7. Intervenția și guvernarea moderaților.

8. Ascensiunea extremiștilor.

9. Controlul prin teroare.

10. Thermidor.

Una dintre concluzii sună foarte actual: revoluțiile sunt mai mult decât niște rezultate ale unor  simple procese personale, însă acestea nici  nu apar în lipsa revoluționarilor.