Patologie de ţară

Britain: narcissist nation By Joris Luyendijk

Rarely have Europeans, including this London-based Dutchman, been granted such deep insight into the darkest corners of the English psyche (I am going to leave out the Scots, Welsh and Northern Irish). The charitable view is that many English people have a superiority complex that prevents them from being realistic about their country’s place in the world. As the Brexit saga drags on, one wonders if parts of the UK’s political and media establishment, if not the whole country, are not in fact in the grips of collective clinical narcissism.

Diverging slightly from its usage in popular culture, psychotherapists employ the concept of narcissism to describe people with an unstable sense of identity. Feelings of vulnerability, dependency and helplessness can overwhelm them and for this reason narcissists cling to notions of grandiosity. They cannot consider others except as instruments to be manipulated or enemies to be fought. Marked by a mixture of bravado and contempt for those perceived as weaker, narcissists cannot accept criticism and feel no interest in others—let alone empathy.

So let us map this on to the Brexit debate. Grandiosity came in two forms. For “Leave,” Britain is a great country and if things don’t feel that way it must be because of the European Union. Being special, other nations will rush to strike deals with the UK post-Brexit. The UK, being a very special country, needs the EU far less than vice versa so Europeans will give Britain a great deal, too.

“Remain” grandiosity was more implicit, but still there. The most revealing example was probably David Cameron’s threat in Brussels to back “Leave” in the referendum unless he got “a better deal for Britain.” This was reported not as blackmail but as a demand for “concessions.” The implication: its very membership is a favour granted by the UK to the EU.

 

Un Cameron pentru liniștea noastră

România Liberă preia o știre privind culisele și poziția UK privind desemnarea lui Junker la președiniția UE.

Adresându-se liderilor Poloniei, României şi Bulgariei, Cameron a avertizat: „Am pus interesele dumneavoastră înaintea celor ale Rusiei, dar ce se va întâmpla dacă acest candidat pentru postul de preşedinte al CE se va gândi că acordurile comerciale cu Rusia sunt mai importante?”.

 

Acum stau și mă întreb, premierul britanic nu știe că și până acum acordurile comerciale cu Rusia au fost mai importante ? Adică am dormit noi liniștiți în timp ce Germania își făcea conductă cu rușii? sau când Austria și Ungaria se afișau pe corso la braț cu emisarii economici ai Kremlinului ?

Înțeleg lipsa de eficacitate a Londrei, Cameron nu poate să livreze un mesaj pentru europeni pornind de la schema simplistă că viitori decidenți UE vor lua decizii după capul sau opțiunea lor pentru federalism. În realitate Londra realizează că susținerea socialiștilor pentru Junker este parafată de un plan agreat. Junker va avea un mandat de2-3 ori mai ferm și strict în comparație cu actuala echipă.

 

Glossă la înghețarea burselor UK pentru români

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Britannie

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Britannie,
Ţara mea de burse, ce mult te ador !
Nu mai vrei olimpici, arme de tărie ?
La trecutu-ţi mare, palid viitor!
Fiarbă IELTSu-n office, trece TSAul,
Ai noștrii olimpici aste le nutresc;
Carpathia e stânca şi vă moare valul,
Dulce Britannie, asta ţi-o doresc.

La case mari, prostii și mai mari

Am citit articolul lui Gabriel Elefteriu, expert în open intelligence de la o firmă de securitate din Marea Britanie, omul doldora de diplome care mai de care mai elitiste – http://adevarul.ro/international/foreign-policy/scutul-american-iluzia-securitatii-romaniei-1_52661e63c7b855ff5665fcff/index.html

Mai rar asa densitate de presupozitii gresite și evaluari pe lângă subiect.

1. Elefteriu crede ca sistemul este impotriva Rusiei în timp ce toate analizele de risc iau in calcul posibile rachete venite din flancul sudic de la actori statali sau non-statali.
2. Elefteriu nici nu a auzit de programul NATO pentru apararea anti-racheta și evident are o imagine simplistă despre situație.
3. Elefteriu propune o analiza militară inutilă, scenariile si analizele de risc in flancul sudic sunt clare, discutăm de rachete inapoiate din punct de vedere tehnologic, solitare sau reduse ca număr, nu foarte precise, nu discutăm de valuri masive de rachete, lansate in etape, situatie care ar presupune sisteme și contra-sisteme implicate la nivel intercontiental ca într-un război nuclear clasic.
4. Este ciudat ca Elefteriu nu a urmarit si nici nu a inteles semnficatia unor paragrafe din documentele oficiale adoptate de NATO unde sistemul de aparare anti-racheta este destinat apărarii fortelor, populatiei si teritoriului …
Am vazut ca a absolvit si IATC mda…

În vara a fost si mai crunt, nu am citit ci am fost chestionat prin telefon de cineva, nu era pe UK, era de la un prestigios institut de studii din Suedia din sistemul securitate și tot roman, persoana era tot pe lângă, scria un raport privind Romania, nu stia care este diferenta dintre descentralizare si deconcentrare și trebuia sa scrie pe siguranta, ordine publica, urgente civile, jale, jale, subiect elementar pentru studenți la cursul de drept administrativ, an I, semestrul 2 și această persoană era membru în echipa care obținuse un proiect finanțat de Comisia Europeana, mmm #cafea