Noul marxism

A Generation of Intellectuals Shaped by 2008 Crash Rescues Marx From History’s Dustbin by Michelle Goldberg 

It’s too simple to say that Marxism is back, because it never truly went away. In the United States after the fall of the Berlin Wall, though, it was largely confined to university English departments, becoming the stuff of abstruse, inward-looking and jargon-choked cultural critique. Then came the economic crash, Occupy Wall Street, and the ongoing disaster of austerity in Europe. “Around the time of Occupy in particular, a lot of different kinds of lefties, working at mainstream or literary publications, sort of found each other, started talking to each other, and found out who was most interested in class politics,” says Sarah Leonard, the 25-year-old associate editor of Dissent, the social-democratic journal founded almost 60 years ago by Irving Howe. “We have essentially found an old politics that makes sense now.”

In the United States, of course, Marxism remains an intellectual current rather than a mass movement. Certainly, millennials are famously progressive; a much-discussed 2011 Pew pollfound that 49 percent of people between 18 and 29 had a favorable view of socialism, while only 46 percent felt positively about capitalism. It’s hard to say exactly what this means—it’s not as if young people are sending Das Kapital racing up the best-seller lists or reconstituting communist cells. Still, it’s been decades since so many young thinkers have been so engaged in imagining a social order not governed by the imperatives of the market.


Și da și nu, Victor Ponta și Barack Obama

Da, cred că Victor Ponta are o abordare pragmatică și bună față de regionalizare. Ideea de a începe cu redimensionarea serviciilor deconcentrate și îmbunătățirea legii regiunilor de dezvoltare respectă de fapt un principiu simplu, acela că regionalizarea are o bază economică iar satisfacerea unor interese economice regionale ar trebui să fie o prioritate. Un alt punct bun este că planifică pași mici și nu așteaptă doar momentele astrale.
Nu, nu cred că Victor Ponta a abordat problema RMGC în mod eficient. Nu vorbesc de vestita polaritate a declarațiilor sale ci de lipsa de coordonare cu alte părți interesate.
Da, cred că Barack Obama a avut o strategie mai amplă. Obama se aștepta la o opoziție internă în Congres, știa de orientarea opiniei publice și de campania media internațională negativă. Așa că a aplicat o strategie flexibilă pe 3 direcții: a pregătit opțiunea militară, a pregătit la nivel internațional o bază de negociere cu Rusia și a mai pregătit cel mai prost scenariu, adică acela de a merge în Congres.
În cazul în care pe 5-6 septembrie, la reuniunea G20, Obama obține o înțelegere cu rușii, atunci va merge pe 9 septembrie în Congres doar cu o variantă de lovituri militare în Siria. Oricum între 6-9 septembrie există o fereastră pentru noi dezvoltări. Dacă nu se obține nimic în G20 și Congresul refuză opțiunea militară atunci Obama va propune o altă variantă. Adică ar trebui să mai aibă o variantă de rezervă. O variantă care trebuie să ne dea de gândit, iar singura viabilă ar fi ca Obama să ceară Congresului aprobarea pentru sporirea semnificativă a înarmării rebelilor cu arme americane.
Nu, nu cred că Obama va negocia Transnistria cu Rusia. Nu se poate folosi analogia cu cazul Kosovo-Georgia sugerat de Traian Băsescu din simplul motiv că una este să discuți securitatea întregului flancu sudic NATO și alta este să discuți situația din vecinătatea apropiată Rusiei și a unor enclave rusești. Mi se pare că sugerarea unui troc Tartus-Transnistria de către Băsescu are mai mult de a face cu încercarea de atrage atenția internațională și mai ales de a fi băgat în seamă de Washington.

Armele chimice din Siria

Dosarul american privind armele chimice din Siria actualizat în 20 august 2013 pentru Congresul american.

Syria’s Chemical Weapons: Issues for Congres

However, on June 13, 2013, the White House released a statement by Deputy National Security
Advisor Rhodes saying that, after further investigation,

”our intelligence community assesses that the Assad regime has used chemical weapons,
including the nerve agent sarin, on a small scale against the opposition multiple times in the
last year. Our intelligence community has high confidence in that assessment given multiple,
independent streams of information.”



The poetry critic, the publisher, and the art of bookmaking in a digital era. by Nathan Heller

Arion Press is now the only full-service letterpress left in the United States. Although facets of traditional bookmaking linger—some letterpress printing here, some hand-binding there—no other workshop houses the complete process, from the casting of type to the trimming of covers. In 2000, Hoyem and Ketcham launched a nonprofit, the Grabhorn Institute (named for two earlier San Francisco printers), to oversee these efforts and help preserve the press’s repository of knowledge and machinery. Today, its facility doubles as the country’s largest museum of working letterpress equipment.

The case for preserving such technologies and methods seems counterintuitive at first, especially in ecosystems as invested in the next new thing as twenty-first-century San Francisco and Cambridge—two of the most digitally oriented communities in the nation. Contemporary publishing favors open access; recent advances in the technology of reading offer many text formats, not the perfection of a single one.