Imperator Putin est tergum Romae

Acum vom înțelege de ce cu 3-4 săptămâni înainte de vizita în Italia a lui Putin, tot au apărut știri cu statuia liderului rus sub formă de împărat roman.

Corriere della Putin: Interview raises questions

The Corriere della Sera interview poses questions on how Western media should treat Russian VIPs.

It drew rebukes from some Russia experts and journalists.

Jacek Saryusz-Wolski, a Polish MEP, said: “If you present [Putin’s] claims without explanatory comments … it constitutes a breach of good journalism”.

“It’s a platform for Russian propaganda”.

Ulrich Speck, a former RFE/RFL reporter who works for the Carnegie Europe think tank, said the newspaper served Putin in an attack on EU sanctions.

“He considers Italy to be a weak part of the pro-sanctions coalition … With the interview, he’s addressing the Italian public, trying to strengthen those forces who want to go back to business as usual”.

Elena Servettaz, a Russian-French journalist with Radio France Internationale, called the interview “naive” and “boring”.

Rusia cu motoarele la maxim

Interesantă și densă evoluția internațională, mai ales pe plan ONU, mă refer la modul în care s-a comportat alianța Rusia-Iran-Siria în relație cu SUA. Rolul primordial a fost cel al Moscovei, care a reușit cel puțin două mișcări foarte bune.

Prima, a obținut destul timp pentru Siria și și-a asigurat și strategia de ieșire din relația cu Damascul, în cazul în care regimul sirian nu respectă planul propus de Moscova. Probabil că a mai primit și alte asigurări de la americani privind menținerea bazei navale.

A doua, tot Rusia a reușit să sensibilizeze Teheranul să accepte reluarea discuțiilor privind procesului de negociere pentru programul nuclear. Repet, nimic nu este convenit între Iran și SUA, întâi este nevoie să se negocieze calendarul discuțiilor și după derularea acestui calendar. Pentru Putin aceasta era singura variantă ca să mențină relația strategică cu Iranul. Cu noul președinte iranian, curtat de alți mediatori, cum ar fi UE, Moscova risca și încă mai riscă să piardă din controlul asupra Teheranului.

În concluzie, pe termen scurt, Rusia a evaluat corect, cu o Sirie instabilă și lovită militar de americani ar fi fost doar o chestiune de timp ca să piardă și Teheranul. Oricum instabilitatea regională va lovi curând și Iranul. Moscova a riscat și a reușit să salveze întreaga alianță măcar pe termen scurt. Ambii aliați au convenit ceva previzibil pe termen scurt convenabil și salutat de comunitatea internațională iar Moscova a oferit soluțiile în ambele cazuri.

Efortul pe care și-l asumă rușii este imens, să se mențină ca vioara întâi în procesul de control al armelor chimice siriene și simultan să mențină evoluția negocierilor nucleare cu Iranul la un dozaj de presiune pe Washington care să le convină celor din Kremlin. Nu va fi prea ușor dar nu ar fi nici prima dată când Rusia își asumă planuri ambițioase.

 

Vești de la Moscova

Prima ar fi iminenta operaționalizare a unei noi structuri de forțe speciale, având 10 brigăzi ca rezervă strategică la dispoziția Ministerului Apărării, dar  nu pe linia de comandă GRU ci pe modelul forțelor de reacție rapidă. – Nezavisimaya Gazeta, 18 martie 2013. Ar fi de reamintit că problemele operaționale legate de gestionarea a trei zone strategice: Europa, Caucaz și Asia Centrală și  asigurarea cu unități mobile au apărut odată cu intervenția URSS în Afganistan. Cu acea ocazie evaluările militare europene au arătat că orice intervenție rusească pe un front slăbește capacitatea de a reacționa în celelalte două regiuni.

Interesantă este și stirea despre o așa zisă ”grevă” din FSB determinată de eliberarea unui grup de ceceni din gărzile de protecție ale președintelui  Ramzan Kadârov, grup reținut de serviciul special rus pentru acțiuni mafiote. Novaia Gazeta preluată aici de FSB Officers Go on Strike After Release of Chechen Cops, Report Says.

În cadrul Festivalului Masca de Aur, în această seară, de la ora 19.00, la Teatrul Maly (later edit: Teatrul Mic, la sugestia lui Fish, un cititor constant al blogului, multumesc) din Moscova se joacă piesa Pânze purpurii, după romanul lui  Alexander Grin născut Alexandru Stefanovici Grinevski. Reprezentație susținută de Teatrul din Perm. Mai jos aveți o ecranizare din 1961.

Алые паруса / Scarlet Sails

Rușii joacă șah

După recenta numire a ambasadorului Dimitri Rogozin în fruntea comisiei pentru relațiile cu Republica Modova și după primele reacții la vârf din partea Chișinăului  și consilierului prezidențial Iulian Chifu pentru România, lucrurile stau cam așa.

Moldova– Moldovenii au adoptat o strategie simplă dar eficientă, adică au dat un mesaj care cuprinde atât surpriză, nedumerire, neclaritate și nemulțumire față de persoana numită și așteaptă lămuriri de la partea rusă. La frații moldoveni este simplu: au reluat negocierile, sunt prudenți, sunt pățiți cu rușii, concluzia ar fi că mai bine să se vaite cu căciula în mână în fața boierului de faptele administratorului, mai bine așa, decât să se pună rău cu boierul.

România– Consilierul prezidențial Iulian Chifu a folosit momentul pentru a lansa o dezbatere, Reacția Cotroceniului la numirea lui Rogozin: „România trebuie să ridice mănușa aruncată“,  despre 3 lucruri: agenda de securitate în perspectiva reuniunii NATO, temă considerată actuală în opinia sa și care să balanseze agenda crizei economice, politica noastră față de Est, apreciată ca fiind o prioritate,  și formula practică a numirii unui Înalt Reprezentant/Emisar regional, reprezentant descis destul de vag si contradictoriu.

Trec peste prețiozitățile din articol (aici aveți exemplul cu o densitate neverosimilă: ”…trebuie să catalizăm propriile resurse pentru capabilităţile de apărare şi pentru a prelua semnalul nevoii ridicării subiectului nistrean, al evoluţiilor la vecinătatea estică, la un nivel politic şi simbolic mult superior, cu resurse aferente…”) pentru a consemna doar că articolul pleacă de la ipoteza eronată, după părerea mea, că agenda de securitate și cea economică sunt două lucruri diferite în Europa, în competiție.  În Europa de Vest poate că este așa, dar în Europa de Est nu au fost două capitole diferite, mai ales pentru ruși. Chiar și România, ar trebui să reamintim domnului consilier Iulian Chifu, a semnat foarte multe acorduri guvernamentale, în special pe în domeniul economic.

Despre propunerea de a desemna un Mr. Securitate sau emisar regional sau înalt reprezentat pentru regiune, știm din experiență că nu este un punct tare al României. Am mai avut și avem emisari speciali, regionali pe energie, Caucaz și Balcani. Rezultatele ? Slabe, aproape zero. Tot ce am obținut ca poziționare, mesaje, agendă, parteneriate au fost rezultatul prezenței noastre în NATO și UE. Emisarii noștrii regionali au avut calendare modeste, inițiative palide și multă energie consumată la București și nu în cine știe ce negocieri fructuoase.

Vom avea un Înalt Reprezentant Regional când va trece Testul TUR, adică va iniția noi proiecte cu Turcia, Ucraina și Rusia, pe scurt, nu trece testul TUR nu e bun de Emisar.

Buuun ! ajungem la Federația Rusă. Aici vă propun ca analiza poziției ruse să o fac prin prisma teoriei deschiderii în șah, pentru că rușii joacă șah adevărat. 

Am avut reuniunea de la Dublin din februarie în format 5+2, unde a fost un fel de pregătire a partidei adevărate care a fost stabilită să se joace parcă prin iunie, dacă nu greșesc, la Moscova.

După a venit numirea lui Dimitri Rogozin.

Iar această nominalizare are în șah echivalentul de mutare de deschidere. Moldovenii au mutat prudent, românii, mai teoretici, mai conceptuali, au zis, ce atâta uvertură, hai să ieșim cu toată strategia.

Ce rezolvă pentru ruși mutarea de deschidere cu Dimitri Rogozin? Cum vă spuneam dacă ținem seama de teoria deschiderii în șah, au fost avute în vedere mai multe obiective strategice de deschidere pentru negociere:

1. Mobilizează mai multe piese de pe tabla de șah: Rogozin are audiență în sectorul strategic rus/militar, are priză la filonul naționalist al poporului rus și sprijin în Dumă.

2. Mutarea ”Regelui”, Vladimir Putin, spre o zonă mai protejată, discursul acestuia despre Moldova va fi mai  spre centru față de mesajul public al lui Rogozin.

3. Controlul spațiului central de pe tablă- Rogozin este vicepremier și răspunde de sectorul strategic, are pârghii economice, posibil chiar să avanseze în ierarhia prezidențială (estimarea mea, nu am informații) și se ocupă și de Moldova, zonă de contact cu o țară NATO. Din aceste poziții, în formatul 5+2, Rogozin va domina restul șefilor de delegații.

4. Previne slăbirea poziției unor pioni- numirea lui Rogozin atenuează declinul ajutorului economic și militar pentru Transnistria.

5. Factorul psihologic- atragerea oponentului în acele poziții în care rusului îi convine să joace- Rogozin este perfect în rolul de provocator și comunicator naționalist.

 

Cum se vede strategia românească de deschidere ? dacă ținem seama de cele 5 elemente de sus?

1. Nu avem o numire concretă, deci nu știm ce sectoare sau competențe ar putea fi mobilizate.

2. Nu avem o numire concretă, deci nu știm cum se mută ”Regele„ pentru a fi protejat, ce flexibilitate va avea.

3. Nu avem o numire concretă, deci nu știm dacă piesa românească va avea greutate și va sta în centrul terenului nostru.

4. Nu avem o numire concretă, deci nu știm dacă sau ce fel de puncte slabe din strategia noastră vor fi protejate.

5. Factorul psihologic- ?!?!? nu are rost să mai comentez.

Concluzia ar fi că rușii joacă, legați la ochi, partide de șah simultan cu toate republicile foste sovietice, în timp ce noi strigăm la grămadă: ”Care joci cu mine un țintar ?”

Dar ca să închei pe un ton optimist vă las cu o vorbă tot a unui șahist ”sovietic”.

You must take your opponent into a deep dark forest where 2+2=5, and the path leading out is only wide enough for one  (Mikhail Tal)