Medieval

Kalamazoo by  Josephine Livingstone

Every year, three thousand people gather in Kalamazoo for the sake of the years 400 to 1400 (approximately) of the Common Era. The International Congress on Medieval Studies, held annually at Western Michigan University, is the largest gathering of medievalists on earth. They come from all over the world to participate in panels like “Attack and Counterattack: The Embattled Frontiers of Medieval Iberia,” “Waste Studies: Excrement in the Middle Ages,” “Historical, Ethnical and Religious Roots of the Thraco-Geto-Dacians and Their Successors: Romanians and Vlaho-Romanians” and “J. K. Rowling’s Medievalism (I & II).” They are literary critics, historians, experts in numismatics and linguistic datasets, and nuns. There are over five hundred sessions: meetings and drinks parties and bookstalls; groups of monks dressed in black; bespectacled, serious, young men; elderly ladies in capped sleeves. Here is a ragtag bunch of human beings all on the same pilgrimage, playing a part in a story that they can’t read, because they’re in it.

Diseară, de la 21.00, Radio România Actualități, la emisiunea Euroatlantica

Astăzi sunt invitat la Radio Actualități, în cadrul emisiunii Euroatlantica, de la ora 21.00. Împreună cu gazdele vom discuta despre agenda de securitate.
Puteți urmări live pe pagina Radio Romania Actualități.

Borges

Case of ‘fattened’ Jorge Luis Borges story heads to court in Argentina By Uki Goñi

One of the best-known stories by the Argentinian author Jorge Luis Borges takes the form of a fake literary essay about a Frenchman who rewrites a section of Don Quixote word for word and is showered with praise for his daring.

It is probably safe to say that Borges’s 79-year-old widow, María Kodama – sole heir and literary custodian of his oeuvre – takes a dimmer view of such rewrites.

The novelist and poet Pablo Katchadjian is facing trial for “intellectual property fraud” after publishing a reworking of Borges’s 1945 story The Aleph. The Fattened Aleph – originally published by a small press in 2009 – extended Borges’s work from its original 4,000 words to 9,600.

Most of the alterations consist of the addition of adjectives and descriptive passages and do not change the original plot, which revolves around a “a small iridescent sphere” in a Buenos Aires basement, through which a person can see the entirety of creation.

 

Aruncatul SRI-ului peste gard devine sport naţional

Am urmărit conferinţa preşedintelui Iohannis. Mai slab discurs nu am auzit. A venit cu partea lui de adevăr, adică ne-a spus ce ar trebui să facă alte instituţii. „Fraţilor, eu l-am convins să plece, i-am dat pensia şi nu l-am degradat, am muşamalizat tot ce trebuia muşamalizat, acum e treaba voastră. Parlamentul să facă, Parlamentul să dreagă, Comisia SRI să facă, Comisia SRI să dreagă. Hai să ne apucăm de legi, că de astea avem nevoie, nu ne mai interesează subiectul Coldea şi nici cine din partea politică a dansat cu el ani de zile. Hai că avem treabă, pa, eu vă las !”

Degeaba vom avea legi noi despre SRI dacă de fapt totul va merge ca şi până acum. Adică se negociază la vila din Cheia, în CSATul nereformat, în comisii de control SRI pline de patroni de SRLuri, în grupuri de lucru cu birocraţi incompetenţi sau clientelă politică.

Domnul președinte este destul de înalt, nu cred ar mai trebui să se mai așeze pe încă 12 legi noi privind SRI doar ca să pară și mai înalt.

Ce să facem cu legile când cultura noastră de securitate se rezumă la loialitatea de clan pentru că de partide nu mai putem vorbi de ani de zile.

Poate ar fi fost bine pentru imaginea ţării, a politicienilor şi a SRIului ca domnul preşedinte să treacă în rezervă şi nişte politiceni. Să se întrebe, dacă are curaj, că văd că îi place să vorbească despre politizarea SRIului, cum să vorbeşti tu şef de stat despre politizare şi să nu arăţi cu degetul politcieni şi partidele politice care sunt vinovate de această stare de fapt ?

Poate ar fi fost bine să ne spună dacă CSATul, pe care domnul Iohannis îl păstoreşte, a ştiut sau nu de ancheta internă a SRI din 2015.

Poate ar fi fost bine să ne spună ce vrea să facă el ca preşedinte cu un SRI făcut praf şi cu un SIE care nu are director ?

Post-adevărul

Lie to Me: Fiction in the Post-Truth Era By

American novelists have long complained about the ability of real life to outstrip fiction. In his landmark 1961 essay “Writing American Fiction,” Philip Roth observed that “actuality is continually outdoing our talents, and the culture tosses up figures almost daily that are the envy of any novelist.” The figure Roth cites is Charles Van Doren, of quiz-show scandal fame; but place Mr. Van Doren next to Donald J. Trump, and you can measure the change in the nature of credibility over the past half-century.

Mr. Van Doren was disgraced when it was revealed that he had been given the answers to the questions on the game show “Twenty-One,” a contest that television viewers believed was real, not staged. Today an entire flourishing genre of television goes by the name “reality,” yet no one who watches it thinks it is genuinely real — that is, unplanned and unedited. Artificiality is what makes reality television enjoyable, even though these same shows, if advertised as fiction, would appear banal, repetitive and undramatic. Reality is the ingredient that turns a bad fiction into an enthralling one.