Energia- acest quelque chose important

Astăzi este ziua Franței, nu cea națională, ci pe blog, la mine. Bineînțeles că postul are legătură cu două evenimente din offline tot de astăzi. Primul, am primit in cutia poștală un plic de la GDF Suez (Gaz de France ) în care mi se recomnadă să mă debranșez cât de repede pot de la sistemul de termoficare și să îmi pun centrală de apartament, că de restu se ocupă ei. Mai rămâne doar să platesc, zic ei, cu 40 % mai putin pe factură.

Tot astăzi, dealtfel, foarte buna sincronizarea, a fost publicată pe pagina Camerei Franceze de Comerț și Industrie din România (CCIFER), Cartea albă a energiei, un raport al unui seminar organizat de Ambasada Franței în octombrie 2010 și la care au participat și oficiali români.

Pentru că m-am ocupat anul trecut și eu de acest subiect, am citit atât documentul francez cât și documentele de la Ministerul Economiei și am sintetizat aici o grilă care cred că reflectă, cred eu destul de bine plusurile și minusurile din dialogul româno-francez consacrat energiei.

Două constatări

Documentul este, cred eu, binevenit, așa mai aflăm și noi stadiul unor subiecte din parteneriatul strategic România- Franța, pentru că nu există o pagină oficială a parteneriatului, și este mai clar de fapt ce urmărește partea franceză pe termen scurt și mediu.

Partea română se vede pusă în fața unui raport bine făcut, discut mai jos ceva pe substanță, dar la care nu are o replică scrisă pe măsură și asta în contextul în care decizia strategică majoră, reorganizarea în 2 entități energetice a sectorului a fost blocată.

Câteva impresii față de raport.

Introducerea făcută de E.S. Henri Paul, Ambasadorul Republicii Franceze pornește cu dreptul:

România se situeazã la intersecţia regionalã a oportunitãţilor de dezvoltare pentru construirea gazoductelor. Pe scurt, România este o țară care dispune de un potențial demn de un mare actor pe scena energetică.

E clar, mai este drum lung, noi ne credeam deja un mare actor energetic european, dar mai avem.

La finalul raportului, cuvântul de încheiere nu este, după cum ne-am aștepta, cel al ministrului economiei și industriei, reprezentantul părții române a fost E.S. domnul Mihnea Constantinescu, Ambasador cu însărcinări speciale, Reprezentant special pentru securitate energetică în Ministerul Afacerilor Externe. În general vorbind, nu prea veți găsi multe evenimente franco-române la care ministrul economiei să fie prezent, iar pe energie, răceala este evidentă.

Printre rânduri, raportul reflectă, cred eu, 3 interese franceze: promovarea intereselor companiilor energetice franceze din România, accesul francez la producția internă de gaz și mecanismul de reglementare a prețurilor de pe piața internă.

Interesele românești, inerțiale și din ce în ce nai neglijent analizate și gestionate, vizează: menținere unui anumit control din partea statului asupra resuselor de energie primară, diversificare surselor externe, controlul prețurilor, relansarea sectorului hidro-energetic, dezvoltarea sub-sectorului nuclear, o poziționare mai bună în context regional.

Aveți aici o schiță a modului în care văd eu punctele de convergență și divergență româno-franceze. Orice observații, completări, alte puncte de vedere sunt binevenite.